speakup.ro

Mai ştiţi cădiţele acelea mici din plastic pentru îmbăiat bebeluşi? Aveau şi ai mei una, am folosit-o până pe la 10-11 ani … mi-era frică de apă şi cada cea mare părea ca un ocean. Revenind la poveste, am decolat prima oară de pe aeroportul Băneasa la sfârşitul anului trecut, după sărbători, şi am fost surprins de ingeniozitatea celor de la control bagaje. Setul de tăvi în care se plimbă genţile pe bandă era completat de o astfel de cădiţă din plastic. Cum ar zice Borat: Naaaaiss!

N-am fost suprins de una din caracteristicile româneşti de grup: dorinţa de îmbulzire. Când stau la coadă e musai ca cel/cea din spatele meu să mă împingă, gentil ce-i drept, înspre punctul terminus al cozii (casă, ieşire, intrare). Dorinţa de a trece la nivelul următor. The next level syndrome.

Treaba asta se simte din plin când zbori cu Wizzair, care nu repartizează locurile în avion şi deci buluceala apare în scenă. Toţi avem locuri, avionul nu decolează până nu ne îmbarcăm cu toţii şi dispersia corpurilor în caz de accident este oricum la întâmplare, dar imediat cum uşile autobuzului care ne ducea la aeronavă s-au deschis, a început cursa. Alergătura cu bagaje spre scară, oprită decepţionant de o stewardesă.

Îmbulzeala fără rost se poate observa şi la banda pentru bagaje, la sosire. De îndată ce se pune în mişcare, românii se aruncă unul peste altul în dorinţa de a ocupa un loc strategic, cu privelişte spre gaura care scuipă genţi. Tot pentru next level, cred.

Tânăra generaţie lasă şi ea în continuare de dorit. Un tovarăş, cam pe la 25-30 ani, bine îmbrăcat, cu aspect de fost student, soseşte la checkin, vede că o casă pare mai liberă, ignoră coada comună formată pentru 3 case de checkin şi se înfiinţează acolo. Când să deschid gura să-i explic de ce noi ăştialalţi mai nătărăi stăm toţi la coada lungă, mi-a luat-o înainte un amic d-al lui şi s-au pus la rând, spre nemulţumirea specimenului.

În avion am găsit un loc liber pe acelaşi rând cu individul şi la aterizare am observat cum şi-a dat drumul la centură imediat ce avionul a atins pista şi cu un gest prin care indica “durerea-n cot”, după ce prietenul lui (acelaşi de mai devreme) i-a zis că încă nu-i voie, şi-a pornit telefonul. Aspecte minore, din viaţa de zi cu zi, care subliniază că regulile-s pentru fraieri, baah.

În rest, Bucureştiul e un oraş frumos, unde-mi place să fiu vizitator de sărbători, când bucureştenii nu-s acasă.

Ieri am lansat cardul ePayment (mic, albastru si cu reduceri la cumparaturi) un instrument de plata realizat in colaborare cu BRD si creat special pentru cei care cumpara online in Internetul romanesc. Cardul, emis sub brandul Mastercard, ofera un program de fidelitate (castigi puncte la fiecare folosire, puncte care se transforma in reduceri la cumparaturile ulterioare) si beneficiaza de cea mai noua tehnologie de securitate (EMV – card cu cip). Este un card embosat, de debit si cu folosire internationala.

Primii 50 de cardholderi care vor folosi cardul online pe un site unde ePayment este solutia de plata vor primii 5000 de puncte (50 de lei la momentul reducerii). Angajatii ePayment sint exclusi din schema (grrrr!), la fel si angajatii BRD.

Daca acum faci cumparaturile pe Internet sau iti platesti facturile online la Orange, Vodafone, Zapp sau alti furnizori de servicii care lucreaza cu ePayment, cardul ePayment este instrumentul ideal de a mai castiga ceva in plus la fiecare tranzactie finalizata. ePayment iti acorda 0.5% sub forma de puncte. Cate puncte faci depinde bineinteles de cate tranzactii faci. Numarul de magazine partenere unde se pot cheltui astfel de puncte acum este limitat la cateva pilot, dar numarul lor va creste in scurt timp, sperand sa lucram cu majoritatea magazinelor unde avem solutia de eCommerce implementata.

Numarul de puncte acumulate va fi afisat in ePayment myAccount. Tot acolo se gasesc mai multe informatii despre card, regulamentul, magazinele partenere etc., pe langa istoricul comenzilor, date de contact magazine online si setari pentru comenzile viitoare prin ePayment.

Mai multe informatii despre card: http://www.epayment.ro/card-brd-epayment/

Comunicatul de presa: http://www.epayment.ro/noutati/card-brd-epayment.html

Intr-un ton cat de cat optimist, ProTV ne informeaza la stirile de la 5 si de la 7 de astazi, 2 decembrie despre situatia comertului online, apetitul romanilor pentru cumparaturile pe net si problemele lor. Filmat la noi vineri dupa amiaza. Scos un mic filmulet despre cum Mihai cumpara un cadou pentru copilul lui, iar pachetul i se livreaza la usa. Sint doar cateva secvente in film, dar noi ne-am distrat beton cu sceneta asta

De ceva vreme Romtelecom ne-a aratat ca stie sa se schimbe, ca este in transformare din mastodontul care iti aduce telefonul fix in casa intr-o corporatie care iti aduce si televiziune digitala, si net de viteza si cu acoperire (aproape) nationala si la preturi competitive.

Acum am descoperit pe plicul cu factura lunara ca si-au lansat MyAccount, o zona unde iti poti vedea facturile, situatia platilor, istoricul convorbirilor (intrari si iesiri) si tipul de abonament. Am intrat rapid pe site, mi-am facut cont pe baza unei adrese de email, a numarului de telefon si a codului de facturare, luate direct din factura si in mai putin de doua minute mi-am si confirmat adresa de email, abonat la newsletter si accesat contul.

Treaba a mers “ca unsa”, asa de “unsa” incat nu mi-a venit sa cred. Nu tu timp de asteptare, nu tu “te sunam noi ca sa confirmi”, nimic din toate astea. Si-au facut reclama pe plic (adica nu in interior pe vreun flyer care ajunge la cosul de gunoi), deci mesajul lor a ajuns la mine, si-au facut treaba cum trebuie.

Pentru ca sint carcotas, am gasit si un punct negativ: nu-ti poti plati factura online. O poti vedea si descarca in pdf dar nu o poti plati pe loc. Dar toate la vremea lor.

Ma bucur ca nu am cedat freneziei de anii trecuti de renuntare la fixul de pe Romtelecom pentru unul “gratis” de la UPC sau RDS sau pentru 10 lei mai putin la abonament sau pentru telefonul mobil primit “cadou” de la RDS si convorbirile gratis in retea. De la inceputul anului si la Romtelecom convorbirile in reteaua proprie si in alte retele fixe sint gratuite. Romtelecom s-a miscat mai repede cu lansarea myAccount-ului decat ceilalti doi operatori de telefonie fixa si internet. Si dupa cum par lucrurile, surprizele abia au inceput. Bravo!

De pe blogul lui Lucian Sarbu aflu ca cifra de afaceri a firmelor romanesti este facuta online in proportie de 1.2% in 2007. Am cautat si eu pe site-ul http://epp.eurostat.ec.europa.eu/ sa vad unde scrie asa ceva (Lucian nu a dat linkul). Mi-a luat vreo ora sa gasesc informatia, dar e acolo si se intampla exact cum scrie el.

Este vorba de un raport pentru 2007, compilat din informatiile furnizate de Institutele Nationale de Statistica din tarile europene si indica procentul vanzarilor generat de Internet versus totalul vanzarilor, datele fiind furnizate doar de firme cu mai mult de 10 oameni.

Cred ca este ceva exagerat acolo pentru ca toate estimarile despre valoarea comertului electronic online din Romania duc in 2008 la 250 milioane de euro. Daca aceasta cifra de afaceri ar fi 1% din valoarea tuturor vanzarilor nationale (pe orice alt canal) ar insemna ca cifra de afaceri a tuturor firmelor din Romania ar fi de 25 de miliarde de euro. Cam putin, nu? Sau asa de subdezvoltati sintem?

Fac o comparatie cu Polonia care in 2007 a avut o cifra de afaceri de 2.3 miliarde de euro din eCommerce. Raportand la procentul de 3.2% din raportul de mai sus, rezulta ca Polonia a avut o cifra de afaceri in 2007 de aproximativ 72 de miliarde de euro. Doar de 3 ori mai mult ca Romania. Putin!

Ori eu aveam in cap cifre de afaceri mult mai mari la nivel national, ori datele care reies din aceste rapoarte sint corecte, caz in care eu nu mai vad acel potential al comertului online romanesc decat in masura in care exista cresteri pe toate domeniile, la nivel de cifra de afaceri.

Cred ca cifrele legate de eCommerce din raportul european sint mult marite, pentru a “da bine” si cu siguranta nu reflecta realitatea. Cum ar fi posibil ca un leu din 100 sa fie facut pe Internet? Stiu cat de cat cum se mananca comertul online si cu siguranta nu am ajuns ca procentul vanzarilor online fata de restul vanzarilor sa fie supraunitar.

Presupunerile mele pornesc strict de la cifrele din eCommerce si nu am nici un punct de legatura despre ce se intampla in alte domenii (nu am stat sa caut).

Stau de un an şi jumătate în Stockholm, dar tot mă mai minunez.

Am trecut de ceva vreme peste faptul că nu sunt cozi, că peste tot (a se citi peste tot) unde-i rost să se formeze o coadă există aparat care dă bilete cu numere de ordine şi peste faptul că autobuzele vin la oră fixă (plictisitor, de aceea am început să merg cu bicicleta).

Acum câteva săptămâni mi-a venit prin poştă un formular prin care eram invitat să mă înscriu la un medic de la policlinica din zona unde locuiesc. Formularul arăta foarte citeţ, avea doar 4 câmpuri de completat şi era însoţit de un plic timbrat şi cu adresa mea şi a policlinicii pre-completate, gata de lipit şi trimis înapoi.

Două zile mai târziu mă amuzam copios de această pagină de pe siteul Casei naţionale de asigurări de sănătate, unde eşti instruit cum să obţii Cardul European de Asigurări de Sănătate.

Am inclus un screenshot că poate se schimbă siteul în curând şi se duce amuzamentul postului.

• Titlul paginii este “Cum obţin Cardul European de Asigurări de Sănătate” apoi urmează un headline: “Simplu, completaţi datele de mai jos şi apăsaţi butonul ‘Tiparire’”. Cuvântul “simplu” nu e deloc în armonie cu explicaţiile ameţitoare de mai jos.
• Contrar a ce zic cele 2 fraze, tipărirea formularului îţi oferă doar … formularul tipărit. Afli mai jos că de fapt trebuie să mergi undeva să-l depui.
• Când doriţi sa depuneţi cerea: azi, maine, poimaine? Unul din cele mai ingenioase radio-buttons pe care le-am văzut pe net. În plus, mâine şi poimâine sunt acolo chiar dacă pică în weekend.
• Dacă citiţi toată explicaţia repede şi pe un ton răstit nu sună ca şi cum v-ar fi vorbit un funcţionar la telefon? Branding-ul trebuie să fie consistent.
• “Termenul de 7 zile lucrătoare pana la eliberarea cardului curge de la data inregistrarii cererii.”
• Oare secvenţa “ca ca” e chiar o greşeală sau are legătură directă cu procedura?

Azi am găsit în cutia poştală un formular de la biroul de statistică, cu 5 întrebări despre studiile mele. Formularul era tradus cu tot cu explicaţii în 17 limbi (inclusiv română) şi era însoţit de plic timbrat cu adresa precompletată. În instrucţiuni scria că-l pot completa şi pe Internet, la o locaţie tipărită pe foaia cu instrucţiuni alături de user şi parolă.

Timpul curge şi unii “doarme”.

De doua zile nu am apa calda. De doua zile nu am caldura in calorifere. Acum doua zile am gasit in cutia postala un flyer electoral care-mi aduce aminte ca “viata la bloc a devenit un lux” si imi promite “reabilitare termica” pe banii primariei si ai Guvernului, ieftinirea giga-caloriei si reducerea pretului la energie cu fix 33%.

Sa fie vreo legatura intre cele doua evenimente? Sa fi oprit apa calda baiatul asta care-si face reclama? Sau sa incerce sa scoate niscaiva voturi in vremuri de restriste? Sau e doar o pura intamplare?

Radet (despre care s-a mai scris pe acest blog), ca o firma care se respecta, nu m-a inclus si pe mine in mailingul catre abonatii newsletterului in care anunta downtime-ul. Asa ca eu m-am trezit acum stand cu aerele conditionate si caloriferul electric pornite. Asta ca sa vezi lux pe unii de la bloc, care vor plati la Electrica o factura ingrosata. Nici nu m-a izbit un banner mare pe site-ul Radet, geolocalizat pe strada mea, pentru internautzii din blocul meu, banner cu un anunt sec: “Locuiesti pe strada X. Ai castigat 2 zile fara apa calda. Click for more info!”. Bannerul asta nu a fost nici pe usa de la intrare in bloc, ca sa fiu si eu anuntat despre situatie.

Cum nu am primit nimic pe RSS-ul de barfa blocului, am pus mana pe telefon si am sunat la Radet Sector 3 (021/3465045). O doamna foarte amabila mi-a explicat ca se lucreaza, nu a putut sa-mi dea insa un motiv, dar mi-a promis ca in seara asta vom avea si apa calda si caldura. Asa mi-a promis si aseara! Eu le astept cu mare drag si cu robinetii deschisi.

Bine macar ca netu’ merge. Aici m-am asigurat, am fail-over, doua conexiuni. Pica una (cu toate ca nu pica), am alta. Fail-over la apa calda este oala de pe aragaz iar la caldura este aerul conditionat.

Domnul cu reclama electorala a uitat sa-mi lase ID-ul de twitter sau blog-ul ca sa mai schimbam o vorba despre cum ma poate ajuta. Chiar sint interesat despre aceasta scadere de costuri la energie, dar vreau sa vad un business plan sau ceva care sa ma convinga.

Hai ca ma duc sa ascult tzevile, poate se aude ceva!

Later edit: Am gasit pe homepage-ul Radet un pdf cu lucrarile in curs si mi-am gasit si strada mea … Din seria “hai ca se poate”. Ce ne-am face fara Internetul asta!

Situat intre targul auto Autovit si hotelul Rin Grand, centrul comercial Vitantis este de fapt un Carrefour si un Praktiker. Duminica am zis sa-l incerc si eu, ca diversificare. Am zis sa las Cora si Auchan in pace si sa vad care mai e treaba in Carrefour. Asta din Vitan este cel mai aproape, asa ca nu m-am riscat la un Grozavesti sau (asa cum imi place mie sa o fac) la Carrefour Militari. Asa ca m-am suit relaxat in masina, duminica pe la 4. Venind dispre Dristor, am luat o coada cam de pe unde se intra in targul de masini, imediat dupa pod. Coada care inainta la 4 minute cu 2 masini. Targul inchis la ora aia, ca m-am gandit eu ca mai de dimineata e clar ca o sa fie haos in zona, asa cum e de obicei. Am fost si eu prin targul ala acum vreun an si mi-a luat juma’ de ora sa gasesc un loc de parcare la 1 km de intrare, undeva pe splai.

In fine, revenind la povestea de acum am asteptat vreun sfert de ora ca sa ma apropii de semaforul care face stanga in centrul comercial. Parcarea (full) acestui centru este minuscula, iesirea si intrarea blocate de masini care stau la coada, practic nu se putea intra sau iesi decat cu foarte mare rabdare. Rabdare ca sa stau la coada ca sa intru la un shopping center, intr-o duminica … O gluma buna acum cand sint atatea care ma vor ca client. Stresat deja de coloana de duminica (am parte de astea in timpul saptamanii, duminica TREBUIE sa fie relaxata) ajung la semafor si nu ma postez in buluceala de intrare in parcare, fac stanga imprejur si hai inapoi. Mi-a trecut de Carrefour. Nu vreau sa ma stresez in weekend cu parcarea, coloanele de masini si cozile la casa. Centrul asta comercial este un alt exemplu de cum poti sa te aberezi fara cap fara sa faci o infrastructura corespunzatoare de acces (pe langa Cora Lujerului care blocheaza practic iesirea catre A1 in timpul weekendului).

M-am intors si m-am dus la Auchan unde am parcare subterana, nu ma ploua, nu ma ninge, unde chiar daca e lume multa e spatiu intre rafturi si nu trebuie sa ma ciocnesc cu caruciorul de altii, unde intotdeauna au indeajuns de multe case deschise ca sa nu se faca coada. Era lume mai multa ca de obicei, de parca ar fi venit deja Craciunul (sau o fi de la brazii si decoratiunile care au aparut deja in standul lor dedicat), dar erau case goale (ca de obicei). Nu stiu cum o fac astia din Auchan, ca niciodata nu am stat la coada la casa.

Asa nu am ajuns eu la Carrefour Vitantis si mi s-a luat de cumparaturi acolo. Nici nu o sa ma mai vada curand de client daca nu-si rezolva problema cu accesul. Ori ma primesc cu covorul rosu, ori ma duc la cei care o fac!

Semnat: clientul potential (sau pierdut)

Pe 29 octombrie am fost invitat la Money Channel la emisiunea The Money Show realizata de Radu Soviani. Am discutat putin de comertul online, rapid peste cateva probleme si un scurt preview la RoNewMedia 2.0 de saptamana asta. Alaturi de mine in studio: Dragos Stanca, Managing Director New Media Realitatea Catavencu si Emilia Gorgota de la Sellerator.

Mai jos este emisiunea, asa cum a venit de la firma de monitorizare (low quality). Video pus pe Google pentru ca este mai mare de 10 minute, maximul acceptat pe Youtube personal.

Da, am intrat si in asta: am scris un post pe nou lansatul blog ePayment. Este primul meu post pe un blog oficial de firma. Nu ascund ca principala mea grija inainte de lansarea blogului Avangate acum cateva luni si a blogului ePayment de acum a fost blogging-ul ca indatorire de servici, ca task periodic: cineva de la marketing primeste un subiect si trebuie sa-l dezvolte pe blog. N-ar trebui sa se intample asa ceva! O alta problema pe care o am cu un blog de firma este limbajul de lemn. Limbajul oficial care sa nu supere pe nimeni, sa nu poti da un nume de client ca se supara celalalt, cuvintele pompoase si scoase din trusa de marketing. Sper sa nu ajungem vreodata aici.

De ce am pornit blogul ePayment? Ca sa putem exprima public ceea ce deja discutam pe email. Pentru a dezbate public diverse subiecte, nu doar cu partenerii cu care lucram deja ci mai ales cu cei cu care nu lucram (inca). Ca sa fim poate mai transparenti, sa putem pune intrebari si raspunde la intrebari. Pentru ca piata a cerut acest lucru. Daca blogul cecumperiazi.ro este dedicat cumparatorilor, am zis sa nu incurcam borcanele si sa discutam intre noi, cei din spatele afacerilor online pe un blog dedicat.

Am mai simtit nevoia de un blog si pentru ca pana acum canalele standard de comunicare s-au dovedit mai lente decat nevoile noastre. Da, vom avea si de acum incolo press release-uri, newslettere periodice si articole. Dar astea nu ne mai sint de ajuns acum cand totul se misca la o viteza ametitoare si cand nevoia de comunicare este alta.

Blogging-ul de firma reprezinta firma, insa parerile sint in primul rand ale celui care le scrie. Sa nu ne imaginam ca traim intr-o lume in care toata lumea se intelege cu toata lumea. Oh, nu! Ne contrazicem si discutam in contradictoriu zilnic! Dar cred ca asta ne face sa ne miscam, faptul ca ne pasa de rezultatul final indeajuns de mult incat sa luam in considerare si parerea celuilalt.