speakup.ro

Așa aș putea începe povestirea aceasta. Eram acum câteva seri în parc cu bebele de 1 an și 2 luni și încă un bebe de 1 an si 4 luni. Fetițele se jucau fericite, alergau după o mingiuță până când un câine golden retriever ceva mai mare decât mine a rupt-o brusc la fugă după mingiuța copiilor dărâmând una din fetițe și călcând-o în picioare. Mama fetiței a înlemnit și a început să țipe la stăpâna câinelui să-și țină câinele (era fără botniță, în lesă dar o târâia după el). Femeia și-a cerut mii de scuze, a zis că l-a ținut cât a putut dar a tras-o și pe ea … până aici nimic deosebit. Doar că împreună cu femeia cu câinele mai era un “bărbat” (un gras burtos cu fălcile atârnând, în șlapi și pantaloni scurți) cu un câine din aceeași rasă.  Tipul a început să țipe la mama copilului să-și țină ea copilul, și așa a pornit un scandal în stradă. Mămica a spus că nu e voie cu câini fără botniță și că în parc există loc amenajat special pentru câini, nu trebuie să legi copilul în parc. La care umflatul a început să amenințe că “tu știi cu cine vorbesti? Ia vezi poate ne vedem în instanță! Poate te și legitimez! Ia hai scoate repede buletinul!”. Și a scos o legitimație din buzunar. A urmat: “vezi că sunt de la poliția comunitară așa că ține-ți copilul și taci din gură! Ce vrei să spui, că știi tu mai bine legea ca mine!”.

Am rămas blocată, stupefiată. După vreo 2 ore mi-am revenit și mă gândeam cu părere de rău că ar fi trebuit filmat și dat la tv, sau măcar să-i iau numele și nr de legitimație, dar pe moment situația era prea tensionată (mămica respectivă țipa și ea la el la fiecare replică) și nu m-am băgat. Cum ai putea pedepsi asemenea atitudini? Sunt conștientă că în țara asta nu se va întampla niciodată. Poate dacă s-ar da în fiecare zi amenzi celor care merg cu câinii fără botniță în parc (în IOR langă pod sunt în fiecare seară 20 de câini de talie ff mare) nu și-ar mai permite să fie așa sfidători și s-ar strânge și bani la buget.

Dar pentru că suntem în România, în fiecare seară îl veți găsi pe polițistul comunitar în parcul IOR lângă pod cu câinele, SFIDÂND LEGEA.

La un moment dat a tot ajuns pe email un filmuletz cu unu care pune doua sticle de bere Bergenbier la congelator, le scoate, arata ca berea nu e inghetata, le desface, loveste gatul uneia cu cealalta si brusc berea ingheata in sticla. Am zis sa incerc si eu experimentul acasa, am cumparat doua sticle de Tuborg pentru ca nu am gasit Bergenbier, le-am bagat la congelator, le-am lasat cam 8 ore dupa care mi-am adus aminte de ele si am deschis congelatorul. Surpriza surpriza aici, continutul ambelor sticle era imprastiat prin tot congelatorul, intr-o stare semi-inghetata (un soi de gheata apoasa).

Mai jos este rezultatul dupa evacuarea din congelator. Nicidecum apropiat de ceea ce ma asteptam. Asa ca m-am lasat de experimente acasa, videoclipul trebuia sa aiba si un notice de genul “don’t try this at home if you are not a professional”, ca sa nu stau sa curat la congelator minute in sir si sa-mi miroasa inghetata saptamani intregi a bere

Dacă ai fost vreodată la piață nu se poate să nu fi auzit de pepenii “de Dăbuleni” care ne invadează de la sfârșitul lui iunie până la sfârșitul lui august. Sunt pepenii roșii sau lubenițele care nu se vând în hypermarket ci doar în piață, “dulci și fără sâmburi”, așa cum sunt marketați la tarabă.

Dar ce este de fapt Dăbuleni? Wikipedia ne spune câte ceva despre zona în care se cultivă acești pepeni. Dar este oare posibil ca o singură zonă din România să alimenteze cu pepeni întreaga țară, întreaga vară? Bineînțeles că nu! Dar “Dăbuleni” este acum mai mult decât “Sahara României”, “Dăbuleni” este un brand, “Dăbuleni” semnifică fructul care nu vine din Iordania, nici din Grecia și nici din Turcia, “Dăbuleni” este brandul care vinde marfa, incercând să devină sinonim cu marfa gustoasă și de calitate. Cred că de fapt “Dăbuleni” vrea să însemne dulce de Romania.

Așa că nu te lăsa păcălit la tarabă de mesajul “pepeni de Dăbuleni” căci sunt șanse destul de mari să nu fie din zonă, ci poate de undeva de prin Dobrogea. Dar cumpără “lubenița” românească, îndrăznește să intri in piață și să lași fițele de hypermarket măcar pentru acest fruct. Lasă grecii și turcii să aducă roșiile, lasă sud-africanii să aducă perele, lasă iordanienii să aducă varza, dar sprijină pepenele de Romania.

Alte branduri de Romania încearcă să-și facă locul în lume. Unul foarte funny din primăvară a fost “căpșunile de Horezu”. Pentru necunoscători, Horezu este o zonă de munte în județul Vâlcea, renumită pentru ceramică, în special “cocoșul de Hurez”. În zona respectivă, fiind muntoasă (sub-carpatică), căpșunile care s-ar face ar fi coapte prin iulie, și nicidecum în mai când erau pe piață. Dar pentru novicele de București dă bine să asocieze căpșuna cu ceva de care poate a auzit deja. Oricum “marketerul” de la piață nici nu avea habar unde e Horezu, și cu atât mai puțin dacă marfa e autentică sau nu (l-am întrebat). Dar dacă dă bine la public, continuă și a doua zi. A doua zi a venit cu cireșele de Spania (că dacă știm cu toții de căpșuni, distanța până la cireșe nu e mare).

De multa vreme am o problema. Azi m-am hotarat sa o rezolv.

PROBLEMA: Nu inteleg de ce oare cand avem intalnire la ora 5:00 (de exemplu), se presupune ca trebuie sa vii la 5:20?

Motive de intarziere pentru constiinta proprie: Las’ ca sigur sigur si el intarzie, mai bine sa ajung si eu mai tarziu decat sa astept ca prostu’. Oricum am multa treaba (sa frec menta), mai castig 2-3 minute. Oricum el sta la birou, nu conteaza daca ajung la timp sau nu.
Justificari fata de partener: A fost aglomeratie! (parca nu ar fi in fiecare zi…) Am iesit tarziu din intalnirea anterioara!
Tips&Tricks: In nici un caz nu se da telefon pentru anuntarea intarzierii.

Ma rog… am socotit saptamana trecuta: am avut 18 intalniri, din care 3 au ajuns la timp, 9 au intarziat 15 minute si 5 au intarziat 30 de minute. Unul nu a venit. Din cei 14 care au intarziat, doar 5 au sunat sa anunte. Ati ghicit, cei care au intarziat putin sunt cei care au anuntat. Cel care nu a venit de loc a sunat peste doua ore. Din 18 intalniri doua erau interesul meu si 13 interesul lor (trei neutre). 11 la mine in birou, 4 “in deplasare” si 3 “pe teren neutru”. Acum adunati numerele si vedeti ce iese….

Azi dimineata trebuia sa vina un nene de la internet la mine acasa la ora 8 (vorbit cu el personal, ieri). La 8:10 ii dau telefon pe mobil. Zice “mai am 10 minute, e aglomerat” (fir-ar, pe strada asta e aglomerat in fiecare zi de 5 ani….). Zic “pai nu am vorbit ca la 8?” El: “pai am inteles (de unde draq??) ca oricum nu plecati de acasa pana la 8:30″. Eu, in gandul meu: “Pai ce relevanta are cand plec eu de acasa?????? daca am stabilit sa vii la 8…..”

Stiti care-i cel mai prost lucru? Acu v-o cateva zile m-am surprins plecand spre o intalnire, spunandu-mi “Las’ ca sigur intarzie si el, mai bine plec si eu mai tarziu.” Mi-am dat una peste ceafa, dar este periculos tare… se ia mai rau ca gripa porcina.

Cel mai tare a fost Carol I: ca a dat si el cu capul de treaba asta… a adus un tren de ceasuri din Germania si facea cadou cate un ceas fiecarui om care intarzia. Se pare ca pentru un termen scurt a reusit sa rezolve cate ceva, dar “geana” noastra e puternica si a razbit peste aceasta incercare.

REZOLVAREA: Cum ziceam, m-am hotarat – o sa ma apuc de o campanie activa, in care sa cooptez mai multe companii, contra intarziatului. Incep sa lucrez la ea si poate la anu’ facem ceva treaba impreuna.

Zilele astea sunt foarte interesata de “cumpararea” unui credit (nu e cazul sa veniti cu argumentele contra, stiu da’ n-am ce face). Tot osciland eu intre banci, vine si oferta de nerefuzat, de la Garanti Bank: 50% reducere la comisionul de acordare, zero taxe de analiza si alte cateva facilitati. Plus ca ma incadram sa iau cu vreo 9000 euro mai mult decat la orice alta banca.

Ma duc la Garanti Bank. O rog pe Dra  de la credite persoane fizice sa imi faca un scoring (a se retine cuvantul ca e important). Ii zic de venituri, de bonuri, de ce proprietati mai au numele meu pe ele, ca nu am rate etc. Ma incadrez la o suma cu cateva mii de euro mai mare decat cea pe care o doream de fapt.

Ma duc sa depun actele. Aici incepe exemplul perfect de customer care. Fata vorbea la telefon. Astept sa termine de vorbit in fata biroului. Termina, imi face semn sa intru, suna telefonul din geanta, imi face semn sa mai astept doar putin. Vorbeste cu cineva despre ce whiskey si ciocolata trebuie sa cumpere.

Dupa cateva minute, in sfarsit iau un loc in fata ei. Ii dau tot felul de documente, se uita peste ele si intre timp suna telefonul ei. Tot cel personal. De data asta este … Alex. Nu se cunosc, au un prieten comun, aranjeaza ca el sa vina la banca. Cu bun simt, fata ii spune ca nu va putea sa iasa imediat, pentru ca are “clientu’n fata.”

Termina de vorbit, da sa se ridice sa faca niste copii dupa actele mele. Suna telefonul fix. Ii tranteste actele sotului si ii explica unde e copiatorul. Ea trebuie sa ii spuna unei colege, fix atunci, situatia unor dosare (mai tarziu cand sunam eu pe fix ca sa aflu raspunsul meu, nu puteam sa dau de ea, pentru a avea niste clienti.)

Termina de vorbit, vine sotul cu actele si copiile, se apuca ea sa completeze cererea de credit. Vine … Alex, baga frumos capul, doar sa o salute. Jupp, imi tranteste hartia in fata: “completeaza tu” (da, eram prietene si ne tutuiam – deja stiam ca abia asteapta weekendul de 1 mai, ca targetele puse pe agentie sunt foarte grele si ca ei nu au cum sa il faca de vreme ce ofiterii de risc resping, pe motive de scoring, aproape toate creditele. Povestise, asa ca sa ma linisteasca, cum niste clienti fara alte rate si cu venituri substantiale, din companii gen Vodafone, nu primisera banii … muuuulte astfel de cazuri). Iau cererea, ma apuc sa completez. Ea lipseste ce lipseste, termina cu Alex si se intoarce la timp ca sa mai completeze doua campuri pe cerere.

Zambeste frumos, spune ca am terminat, ca dureaza de obicei 3-4 zile, posibil 5-6 pentru ca vine 1 mai. Si plec. Sotul intr-o directie, eu in alta pana suna telefonul:”Buna,  sunt de la banca, poti sa te intorci cu sotul tau?”. Uitase sa imi dea  cererea de credit sa o semnez.

Incepe asteptarea, dupa o saptamana si ceva, sun la banca. La inceput nu primeam legatura sau nu raspunde ca avea clienti. Nu e frumos sa vorbesti la telefon cand ai clientii in fata. Reusesc intr-un tarziu, imi spune ca nu are raspuns, ca a fost 1 mai. Azi aflu raspuns “Mda, sunteti respinsa pe motiv de scoring. O zi buna”. Acelasi scoring care arata ca pot lua cu vreo cateva mii mai mult decat doream.

Si acum imi dau seama de strategia pe care o aplica bancile. Sotul meu mai auzise si pe altii, la alte banci: multe banci sunt listate, deci sa spuna ca nu dau credite nu le face bine. Unele, intarzie raspunsul pana se satura clientul si renunta. Altele, cum e Garanti, refuza pe motiv de scoring.

Yey .. traiasca banca, fericit cine poate fara ea.

Proaspăt sosit în Bucureşti am purces cu elan să rezolv diverse treburi prin oraş. Plecarea a avut loc din zona Băneasa, vis-a-vis de sediul Antenei 1, 2, 3 şi câte or mai fi acolo.

Am căutat mai întâi în zonă un chioşc RATB de unde să cumpăr un bilet de autobuz. Fără succes. Am mers înapoi o staţie spre aeroportul Băneasa, în speranţa că voi găsi acolo un chioşc. Tot fără succes, dar cu peripeţii.

Şantier, mormane de pământ în stradă, împrăştiate de vânt ca nişte dune de nisip. Nici-o măsură de lucru care să ţină praful în loc. Un amic se minuna mai demult că găsea pământ în cadă, intrat prin fereastra de la baie.

În faţă la Antena 1, 2, 3 … n, trotuar inexistent, maşini claie peste grămadă şi un semn pe care scria cu carioca: “Rog nu parcaţi”.

Vis-a-vis de intrarea în aeroport o coteneaţă – Informaţii RATB. Ajung în faţa uşii încuiate şi observ neputincios o foaie cu textul: “Angajăm vânzător”, evidenţiind agilitatea luptei în vederea descurajării speculei taxime-triste de pe lângă aeroporturi.

Mă abordează o doamnă:
- “Unde-i staţia lui 205?”
- “Nu ştiu, doamnă, eu caut să cumpăr un bilet de vreo 30 min.”
- “Ah, păi vă dau eu.”

N-a vrut bani pe el. Românii sunt uniţi.

Conversând cu doamna pe drumul spre staţie, am realizat de fapt ce se întâmplă. Edilii vor să elimine pietonii. Are sens:

• Înlocuirea trotuarelor cu şanţuri care fac parte din şantiere
• Ocuparea celorlalte cu autoturisme care nu-şi găsesc locul în parcările inexistente
• Praf omniprezent, din care te salvează doar o capsulă de tip autoturism
• Încurajarea traficului prin oraş prin neoptimizarea arterelor de centură
• Desfiinţarea chioşcurilor unde se vând bilete pentru autobuze

Q.E.D.

Am venit în ţară de Paşte, pentru câteva zile. Unele lucruri mi-au plăcut, altele nu. M-am gândit să le trec în revistă în vreo 3 posturi ca să stea aici la murat.

M-am întors cu Wizzair. Cineva zicea într-un comentariu la postul în care descriam experienţa de la zborul dus, că “Ei…nu e chiar aşa. Lume necivilizata exista peste tot in lume si cei care calătoresc cu avionul nu sunt toţi neapărat romani”. Normal. Dar când din 100 şi puţini de pasageri, doar pe vreo 2-3 îi auzi discutând în franceză, în timp ce toată lumea vorbeşte, nu zici că e un avion plin de belgieni, nu?

În plus, am simţit încă de la intrarea în aeronavă un miros familiar, de autobuz bucureştean în miez de vară. Iz de transpiraţie mai simţi, desigur, şi-n alte părţi, că tot oameni suntem toţi, dar mă refer la mirosul acela stătut, de damf de praz din adâncul gâtului, tipic pe liniile RATB.

Ceva special se întâmpla în acel zbor. Un domn cu tricou mulat, 3 lanţuri de culori diferite la gât şi ţâţe atârnând pe burtă, îmbibat de vin roşu la sticle mici, flirta cu o duduie drăguţă, cu ochii mari verzi tip Şatra şi sâni împinşi sub bărbie tip Pamela, strigând unul la celălalt peste 3 rânduri de scaune. “Şi tu ce lucrezi?” “Daaaa’ ce vrei să ştii tu ce lucrez eu? Ia ghici ce lucrez eu!” … “Hahaha .. i-auzi bah, hehe … încă 2 sticle de vin roşu, te rog”.

Nu ştiu cum s-a terminat povestea lor, dar nu-mi rămâne decât să sper că duduia a fost condusă acasă de un Q7 alb cu scaune bej, care nu-mi rămâne decât să sper că-l aştepta pe domnul.

La aterizare, încă un indiciu că sunt mulţi români în jur şi că am intrat în ţara unde regulile sunt pentru fraieri. Nici nu apucă bine trenul de aterizare să atingă pista, şi clinchetul centurilor desfăcute străbate incinta. Îl urmează la scurt timp “cântecelul” Nokia, toate sfidând semnul încă aprins deasupra scăfârliilor.

Ţin să menţionez că stewardezele au fost foarte amabile şi zâmbitoare pe toată durată zborului.

Am reusit sa obtin ‘pe surse’ mult asteptatul plan ce va scoate Romania din criza economica. Ca sa nu prelungesc suspansul… iata-L:

1. Se introduce TVA-ul pe salarii, taxe, impozite si pe TVA.

2. Se introduce impozitul forfetar la IMM-uri. In cazul in care impozitul pe venit sau cel pe profit sunt sub 545 RON/luna se va plati aceasta suma (+TVA).

3. Se introduce TVA-ul forfetar. Fiecare firma va plati lunar la stat TVA minim 2.000 RON +TVA. Daca TVA-ul de plata calculat contabil depaseste aceasta suma, se va plati TVA-ul calculat+2.000 RON+TVA.

4. Fiecare IMM va trebui sa aiba minim 3 angajati. Daca nu are 3 angajati va plati oricum taxe pe salarii ca pentru 3.

5. Se plafoneaza salariul maxim in firmele private, la nivelul salariului presedintelui. Orice suma care depaseste acest nivel se taxeaza cu 90%+TVA

6. Se introduce suma minima totala anuala de plata catre stat. Aceasta se calculeaza prin impartirea bugetului de stat la numarul total de salariati din Romania-numarul de salariati la stat. Valoarea care rezulta se inmulteste cu numarul de salariati al firmei (dar nu mai putin de 3). Suma minima de plata se recalculeaza trimestrial in functie de incasarile reale. Eventualele diferente in favoarea contribuabilului nu se returneaza.

7. Taxele si impozitele se vor plati in avans, pe tot anul. Orice firma care exista pe 1 ianuarie va plati taxe pana pe 31.12, indiferent daca va mai exista sau nu pe 31.12. Intreruperea activitatii, falimentul, dizolvarea, decesul, starea de urgenta nu vor fi luate in considerare ca scuze pentru eludarea acestei obligatii.

8. Administratorii, rudele acestora, vecinii, prietenii si cei care au domiciliul pe o raza de 5 km in jurul sediului social al firmei sunt solidari cu firma la plata darilor catre stat.

9. Se limiteaza consumul de benzina decontabil la maxim 350l/masina, ca si la bugetari. Nota: sa nu uit sa scot asta ca afla lumea cata benzina putem deconta noi si iese cu scandal.

9. Se scutesc de la plata taxelor si impozitelor firmele care lucreaza cu statul, cu conditia ca lucrarile efectuate de acestea sa fi fost atribuite prin negociere directa, licitatie cu un singur participant sau extindere de contract existent.

10. La inchiderea unei firme private se introduce taxa de gaura in bugetul pe anul urmator. Aceasta va avea un cuantum fix, egal cu taxa minima totala anuala pe care firma ar fi platit-o in anul urmator.

Contactat de surse neautorizate si neprecizate, un reprezentant necunoscut al guvernului a afirmat: “Prin aceste masuri anticriza guvernul spera sa insanatoseasca economia romaneasca, scapand-o de firmele slab performante si de intreprinzatori”.

Ma uitam la stiri si am vazut ca un ‘limitator de inaltime’ a fost lovit de un tir si a cazut peste un Logan omorand soferul si ranind un pasager.

Lasand la o parte indolenta, prostia sau ce-o fi fost din partea soferului de tir nu pot sa nu ma intreb ce s-au gandit cei care au pus respectivul limitator.

Teoretic lovirea lui ar trebui, ma gandesc eu, sa alerteze soferul prost, beat, drogat, adormit sau visator ca trebuie sa opreasca inainte sa loveasca ceva mai important, cum ar fi o conducta de gaze sau un pod.

Asta se poate face foarte simplu cu un contact care odata lovit sa declanseze o alarma sonora sau vizuala. Sa aprinda un bec la 50 de m mai in fata. Un panou pe care sa scrie ‘opreste tembelule’. Ceva mai putin periculos care sa NU puna in pericol vietile celor din jur.

La noi limitatorul ala era o dihanie de schelet de metal, cantarind probabil cateva tone, care ar fi strivit in cadere orice vehicul mai putin un tanc.

Capetele de creta care l-au proiectat nu s-au gandit oare ca daca il loveste un tir e foarte posibil sa cada??? Si ca daca e sa cada e extrem de periculos pentru oricine s-ar afla in preajma? Cat de dobitoc trebuie sa fii sa nu-ti pui intrebarea asta?

Oare n-au inteles ca scopul limitatorului e se avertizeze nu sa opreasca? S-or fi gandit cumva sa faca un limitator care sa opreasca tirul? In cazul asta ma mir ca n-au pus o incarcatura de explozibil care sa pulverizeze totul pe o raza de 50 de m in caz de lovire a limitatorului, protejand astfel extrem de sigur obiectivul pretios.

Dar de ce ma mir si ma enervez. Ca doar Romania e tara tuturor posibilitatilor. Tara unde muncitorii demonteaza macarale incepand de jos in sus, unde parlamentarii voteaza legi fara sa stie macar sumar ce contin, unde codul fiscal se schimba o data sau de 2 ori pe an, unde te loveste unul beat intrat pe contrasens si ai nevoie de pile ca sa nu iesi tu vinovat…

Am ajuns sa cred cu convingere ce imi spunea profesoara de mate in clasa a 6-a: “inteligenta e o constanta, populatia e-n crestere’. Cum naiba se face insa ca toti prostii sunt la putere sau in alte locuri unde ma pun pe mine si familia mea in pericol?

Ce ziceti de oferta asta? Eu am inteles ca pot sa cumpar un apartament de 2 camere platind 300 de euro/luna pe un numar de ani nedeterminati inca si fara sa am nevoie de un avans.

Ce au vrut ei sa spuna? … vezi mai jos dupa reclama

Oferta lor reala este: platesti 300 de euro pe luna pana in 2011 cand e apartamentul gata. Cand e gata se calculeaza ce ai platit pana atunci, se scade din pretul total si ca sa-ti dea apartamentul le platesti integral, pe loc, restul de bani.

Nu stiu cum de nu mi-am dat seama din reclama de asta…