speakup.ro

Acum vreo 2-3 saptamani am fost sa verific micul gigant (Yaris-ul) la service-ul Toyota din Pipera. Se auzea un scartait cand luam virajele si imi era teama sa nu se fi stricat ceva.
Cu aceasta ocazie i-am ruga sa verifice si de ce ocazional imi picura apa pe pantofi (mai ales cand luam viraje) desi afara nu ploua. Banuiam ca s-a strans apa undeva sau ca un furtunas nu sta la locul lui.

Au facut verificarea, au spus ca trebuie schimbate anvelopele si ca in rest totul e OK, au rezolvat si problema cu picuratul fara sa-mi spuna exact ce si cum.

La vreo 3-4 zile dupa ce am plecat de la ei ventilatia a inceput sa functioneze doar pe treapta 4. Dupa inca vreo cateva zile s-a oprit de tot in sensul ca daca lasam masina stationata mai mult, cand o porneam pornea si ventilatia, insa dupa 10-15 minute turatia ventilatorului incepea sa scada pana cand se oprea de tot.

Am sunat iar sa fac programare la Pipera insa cum nu am gasit loc urgent (erau 34 de grade afara si eu ma topeam in masina) am apelat la un prieten care sa ma programeze rapid la un service cat de cat rasarit ca sa verifice problema. Baiatul de la acest service, desi nu mi-a inspirat mare incredere – recunosc, dupa ce s-a uitat, a mai pus o lita, un bec o sarma, a mai scos un fir SI blocul de rezistente (pe care l-a verificat) mi-a spus ca problema e de la motorul ventilatorului ca probabil a intrat apa in el.

Neavand mare incredere in diagnostic l-am rugat sa puna la loc capacele si rezistenta respectiva (o piesa pe care a demontat-o in 10 minute si a pus-o inapoi la fel de repede) dupa care m-am oprit la noroc la service-ul Toyota de pe splai, care era chiar in drum spre casa.

Acolo am avut norocul sa fie un electrician liber care a facut o constatare si mi-a spus ca trebuie schimbat blocul de rezistente si ca ventilatorul face un usor zgomot dar ca nu trebuie neaparat schimbat pentru ca nu are probleme. Am intrebat in mod expres daca trebuie schimbat motorul de la ventilator pentru ca acesta costa 12 milioane si nu vroiam sa dau bani pe el fara sa fie neaparat nevoie.Mi s-a spus ca merge si nu trebuie schimbat, e doar o recomandare de avut in vedere tinand cont de acel zgomot.

Am platit constatarea plus blocul de rezistente, am steptat cuminte o saptamana sa le vina pe stoc piesa (doar nu va imaginati ca tin rezistente pe stoc) si azi m-am prezentat la programare.

Dupa vreo 20 de minute de lucru la masina (vedeam prin geam ca face ceva) vine la mine receptionerul si imi spune ca trebuie sa discut cu electricianul. Acesta ma anunta pe un ton grav ca trebuie schimbat motorul de ventilator pentru ca nu mai tine si o sa pice in curand.

Bine zic, dar data trecuta nu ati spus ca nu trebuie? Ca e optional? Ca trebuie schimbat doar blocul de rezistente?

Da, zice dar uitati-va si dumneavoastra ca a intrat apa in motor si e ruginit. Trebuie schimbat ca nu mai tine. I-am dat eu cu spray un pic dar se duce.

Ce era sa-i zic? De ce nu a constatat data trecuta ca motorul e ruginit? De ce nu mi-a spus de atunci ca daca nu-l schimb nu rezolv nimic?…

Am mai asteptat inca vreo 20 de minute sa termine de pus la loc ce demontase, apoi inca 30 de minute sa vina fisa de la mecanic si sa mi se faca factura.

In total am stat la ei 10 minute sa-mi vina randul la programare (ajunsesem la fara zece si eram programat la fix) +45 de minute cat a durat efectiv reparatia+30 de minute facturarea=o ora si jumatate.

Atata mi s-a si facturat pentru schimbarea rezistentei. O ora si jumatate adica 180 de lei. Pentru o treaba pe care pustiul de la service-ul celalalt a facut-o cam in 20 de minute.

Vazand factura i-am intrebat:

Eu platesc suma asta dar plec cu masina in alta stare decat atunci cand am venit?

Da, acum aerul merge.

Am platit, am plecat si am avut supriza ca dupa 15 minute sa-mi moara ventilatorul, exact asa cum se intampla si inainte sa vin la service si sa dau in total 4 milioane pe constatare, piesa si manopera.

Acum stau si eu ca paranoicul si ma gandesc.

• 4 ani jumate si 45.000 de km masinuta asta n-a avut nicio problema in ultimii 2 ani fiind folosita mai mult ca masina secundara.
• ma duc cu ea la service ca imi picura apa pe partea stanga a masinii, se rezolva problema si cateva zile mai tarziu intra apa in motorul aflat in partea dreapta a masinii.
• ma duc din nou cu ea la service, mi se spune ca am de schimbat o piesa, o schimb, dau 4 milioane  si problema e tot nerezolvata

Poate sunt coincidente insa am ramas cu o gaura in buzunar, o problema nerezolvata si impresia ca ambele service-uri Toyota au dat-o in bara.

• Primul cand a rezolvat problema picurarii – am senzatia ca apa s-a mutat in alta parte dar a continuat sa picure si de data asta nu peste pedala ci peste un motoras electric
• Al 2-lea cand a diagnosticat gresit problema si m-a pus sa dau bani aiurea pe ceva care nu a rezolvat nimic.

Am facut reclamatie la Toyota (nu ma astept la mare lucru) insa ma ia cu transpiratii si la propriu si la figurat cand ma gandesc ca va trebui sa ajung iar la unul dintre aceste service-uri. Transpir atat de tare incat chiar ma gandesc serios sa vand masina si sa trec pe alta marca.

Pentru ca degeaba faci masini foarte fiabile daca oamenii de la service o dau in bara (nu doar tehnic ci si ca amabilitate, punctualitate, nu au stocuri de nimic etc.)

Despre service-uri auto si problemele lor s-a tot scris, au curs tone de articole si injuraturi la adresa lor. Ca posesor de Toyota, pot sa spun ca nu am avut pana acum incidente majore, am fost multumit de fiecare data cand am fost in service. In primii ani mergeam la Toyo Motor Center de pe Splai, de vreo doi ani merg la cel din Pipera. Ultima oara, cand a trebuit sa schimb parbrizul mi-au zis dupa 3 saptamani de asteptare ca cel care a venit este spart, dupa ce am bagat masina in service, dar ca nu este nici o problema ca mai comanda repede unul care o sa vina intr-o saptamana. A venit in 3 zile, aratand de fapt ca se poate, ca timpii de asteptare initiali nu sint realisti. I-am iertat atunci, mi-am zis ca chiar se putea intampla sa le vina parbrizul spart, mi-am zis ca bine ca a doua comanda a venit in 3 zile in loc de 3 saptamani. La cele doua chestionarele telefonice facute de marketingul lor, de oferit un feedback la gradul meu de multumire cu service-ul am raspuns pozitiv cred ca la toate intrebarile. Eram multumit. Eram.

Ce mi s-a intamplat saptamana asta intrece insa limita bunului simt, service-ul Toyota din Pipera (Inchcape) intrand total intr-un con de umbra pentru mine. Acum doua saptamani m-am intors din Grecia (o sa povestesc in alt articol despre asta) si prin Bulgaria mi s-a ars un bec de faza scurta. Ajuns in Romania, inca in concediu, am fost la service sa mi-l schimbe. Sint genul care nu deschide capota decat pentru lichidul de parbriz, apelez la servicii cu orice ocazie. Dupa doar doua ore de asteptare si cu doar 110 RON (!!) din care 50 pentru manopera, mi-au schimbat becul. Un bec normal H7 care costa pana in 10 lei. Buuun. Am continuat vacanta linistit si dupa aproape doua saptamani, intors din nou in Bucuresti, am observat intr-o noapte ca becul proaspat schimbat nu lumineaza. Se aprinde, dar nu lumineaza drumul. Deci nu e ars. La prima vedere, din afara, parea sa nu fie bagat pana in capat, pentru ca nu se vedea in far filamentul la fel ca cel care functiona normal.

Asa ca m-am prezentat din nou la service. Marti, saptamana asta. Aici am fost preluat frumos la receptie de un domn la care i-am explicat ca becul pus acum cateva zile nu lumineaza corespunzator, sa verifice cineva ce se intampla. “E clar!” zice omul, probabil ca nu a fost bagat bine. Probabil. Vine un baietas din service, se uita si da rapid verdictul: soclul pe care se fixeaza becul este rupt. Soclul asta face parte din far, este practic o parte turnata din spatele farului. La o privire in locatia in care trebuia sa fie becul am vazut si ca spatele farului este topit in jurul locului unde ar fi trebuit sa fie soclul respectiv. “E grava!”, zice baietasul, trebuie schimbat farul. “Cum asa?”, zic eu. “Pai uite asa, ca daca soclul ala face parte din far, farul trebuie schimbat. Aveti Casco?” … “Da, am, pen’ce?” … “Pai rezolvarea e simpla: doua ciocane in far, constatare la asigurari ca farul a fost spart in parcare, comanda la Toyota pentru un far nou, cu noroc ajunge intr-o saptamana si gata, am rezolvat problema, aveti far nou.”. Un far nou ar costa in jur de 1000 de lei, conform estimarilor lor.

Am ramas bulversat, nu mai stiam ce sa zic. Eu venisem sa schimb un bec. “Pai cum s-a topic spatele farului?, zic. Nu ati montat voi becul? Probabil ca nu a fost pus bine, asta a atins marginile si s-a intamplat beleaua.” … “Ah, nu (zice el), asta nu se poate, ca noi cand v-am schimbat becul am facut toate testele, becul functiona cum trebuie, deci a fost pus bine. Doar nu va dadeam masina fara sa verificam.”. Aproape sa-l cred. Am mai discutat noi cateva minute in jurul masinii, mi-a lipit apoi soclul cu super glue ca sa nu mai pice becul ala si am plecat dezamagit de turnura pe care o luase incidentul.

M-am intors dupa o ora, cu mintea limpede, gandind situatia la rece (la figurat, ca saptamana asta a fost/este canicula si aproape 40 de grade). Mi-era clar ca nu avea cum sa fie coincidenta ca abia ce schimbasem becul, se topeste totul in jurul lui. Si cum eu nu am pus un deget pe masina, este clar ca problema a fost generata de service. M-am prezentat din nou la receptie explicandu-i omului ca vina pentru problema cu farul este a service-ului, care oricum este obligat prin contractul semnat la schimbarea becului sa asigure service timp de 3 luni de zile pentru manopera. Si asta era chiar o problema de manopera. Omul nu a stat la discutii, s-a dus in spate si a revenit cu altcineva, o persoana cu mai multe trese, probabil si cu mai multa putere de decizie. I-am explicat si acestui domn care e problema, i-am aratat masina, mi-a luat masina si a bagat-o in service, a facut constatarea si el si mi-a spus acelasi lucru: trebuie schimbat farul si nu este vina lor pentru ce s-a intamplat. Tensiunea mea crestea la fiecare cuvant pe care-l scotea. Mi-a sugerat sa o fac pe Casco, care e problema de nu o pot face pe Casco? I-am explicat (nervos) ca pentru o problema care a plecat de la un bec ars nu fac Casco, Casco costa atat per incident pentru ca are fransiza, cat si la reinnoirea politei la anul. Iar acest lucru nu-l voi face atata timp cat eu nu am nici cea mai mica vina ca s-a intamplat ce s-a intamplat. Eu o tineam pe a mea, el o tinea pe a lui. A venit cu argumente de genul “e o problema cunoscuta si comuna la Toyota sa se topeasca farul, va arat si buletinul venit din Japonia.”. Tipul de la receptie avusese alta parere, el a ramas mirat ca nu a mai vazut asa problema pana atunci. Si doar toate incidentele trec pe la el. Deci asa de comuna e problema mea.

Am tinut-o intr-o disputa vreo 15 minute, pe un ton din partea mea care venea numai cu acuze. Dupa care tipul a lasat-o mai moale. Brusc. Zice: “daca nu o mai tineti pe asta ca este vina noastra, gasim o rezolvare, schimbam cumva farul. In mod normal trebuie sa va las sa ne dati in judecata si sa o rezolvati pe calea asta”. Zic “bine, oricum urmatorul pas este reclamatia la OPC “. Chiar daca nu o zic eu asta nu inseamna ca ei nu au gresit si ei trebuie sa plateasca, si nu eu. Ca de aia am venit la service sa-mi schimbe becul si nu mi l-am schimbat singur in fata blocului.

Asa ca pleaca, intra in service, vorbeste cu tipul cu super glue-ul de mai devreme si dispare. Mecanicul se duce in spate si revine cu un far in brate. Ii ia 20 de minute sa schimbe farul, probeaza faza scurta si imi da masina in primire. Eu arunc o privire, vad ca farul nou nu e nou, are cateva zgarieturi dar o las asa, ca nici ala vechi nu era nou, era cel putin murdar de muste.

Sa recapitulez: service-ul a schimbat un bec, becul a topit farul, service-ul a refuzat sa-si asume greseala si mi-a dat flit sa-l fac pe Casco, eu m-am opus, am ridicat vocea unul la altu, ei au cedat si au schimbat farul. Deci practic au mers dupa motto-ul: daca tine, bine, il facem pe fraier, daca nu tine, asta e, am incercat. Marlanie pe fata. Asumarea responsabilitatii se pare ca nu este un punct pe lista celor din service-ul Toyota din Pipera. Subliniez locatia, pentru ca “omul sfiinteste locul”. Documentele semnate la schimbarea becului par sa fie transparente in caz de probleme. Cele 90 de zile de garantie manopera sint doar frectie. Dau bine in document. Mentionez ca sint foarte multumit de masina, de brandul Toyota in general si problema pe care o am acum o am exclusiv cu cei care opereaza service-ul din Pipera, cu oamenii, cu romanii care merg pe ciupeli si furaciuni. Mi-au zdruncinat grav increderea in tot ce inseamna service. Nu vreau sa ma gandesc ce se intampla in service cand le dai masina, ce lucruri apar pe factura ca schimbate si nu sint in realitate, ce aranjamente fac ei ca sa le ramana o piesa pe care sa o plateasca Casco.

Stiu ca nu sint primul caz pe care incearca sa-l duca cu vorba, sa-l duca la plata (direct sau indirect) pentru evenimente care nu-mi pot fi imputate. Mie sila ca lucrurile astea se intampla si ca nu m-am asteptat la ele. Am uitat ca traiesc in Romania (imi pare rau, dar generalizarea se aplica aici), tara tuturor posibilitatilor, vestul estului, “the land of choice” in care omul din service alege sa te faca pentru ca poate!

Așa aș putea începe povestirea aceasta. Eram acum câteva seri în parc cu bebele de 1 an și 2 luni și încă un bebe de 1 an si 4 luni. Fetițele se jucau fericite, alergau după o mingiuță până când un câine golden retriever ceva mai mare decât mine a rupt-o brusc la fugă după mingiuța copiilor dărâmând una din fetițe și călcând-o în picioare. Mama fetiței a înlemnit și a început să țipe la stăpâna câinelui să-și țină câinele (era fără botniță, în lesă dar o târâia după el). Femeia și-a cerut mii de scuze, a zis că l-a ținut cât a putut dar a tras-o și pe ea … până aici nimic deosebit. Doar că împreună cu femeia cu câinele mai era un “bărbat” (un gras burtos cu fălcile atârnând, în șlapi și pantaloni scurți) cu un câine din aceeași rasă.  Tipul a început să țipe la mama copilului să-și țină ea copilul, și așa a pornit un scandal în stradă. Mămica a spus că nu e voie cu câini fără botniță și că în parc există loc amenajat special pentru câini, nu trebuie să legi copilul în parc. La care umflatul a început să amenințe că “tu știi cu cine vorbesti? Ia vezi poate ne vedem în instanță! Poate te și legitimez! Ia hai scoate repede buletinul!”. Și a scos o legitimație din buzunar. A urmat: “vezi că sunt de la poliția comunitară așa că ține-ți copilul și taci din gură! Ce vrei să spui, că știi tu mai bine legea ca mine!”.

Am rămas blocată, stupefiată. După vreo 2 ore mi-am revenit și mă gândeam cu părere de rău că ar fi trebuit filmat și dat la tv, sau măcar să-i iau numele și nr de legitimație, dar pe moment situația era prea tensionată (mămica respectivă țipa și ea la el la fiecare replică) și nu m-am băgat. Cum ai putea pedepsi asemenea atitudini? Sunt conștientă că în țara asta nu se va întampla niciodată. Poate dacă s-ar da în fiecare zi amenzi celor care merg cu câinii fără botniță în parc (în IOR langă pod sunt în fiecare seară 20 de câini de talie ff mare) nu și-ar mai permite să fie așa sfidători și s-ar strânge și bani la buget.

Dar pentru că suntem în România, în fiecare seară îl veți găsi pe polițistul comunitar în parcul IOR lângă pod cu câinele, SFIDÂND LEGEA.

La un moment dat a tot ajuns pe email un filmuletz cu unu care pune doua sticle de bere Bergenbier la congelator, le scoate, arata ca berea nu e inghetata, le desface, loveste gatul uneia cu cealalta si brusc berea ingheata in sticla. Am zis sa incerc si eu experimentul acasa, am cumparat doua sticle de Tuborg pentru ca nu am gasit Bergenbier, le-am bagat la congelator, le-am lasat cam 8 ore dupa care mi-am adus aminte de ele si am deschis congelatorul. Surpriza surpriza aici, continutul ambelor sticle era imprastiat prin tot congelatorul, intr-o stare semi-inghetata (un soi de gheata apoasa).

Mai jos este rezultatul dupa evacuarea din congelator. Nicidecum apropiat de ceea ce ma asteptam. Asa ca m-am lasat de experimente acasa, videoclipul trebuia sa aiba si un notice de genul “don’t try this at home if you are not a professional”, ca sa nu stau sa curat la congelator minute in sir si sa-mi miroasa inghetata saptamani intregi a bere

Dacă ai fost vreodată la piață nu se poate să nu fi auzit de pepenii “de Dăbuleni” care ne invadează de la sfârșitul lui iunie până la sfârșitul lui august. Sunt pepenii roșii sau lubenițele care nu se vând în hypermarket ci doar în piață, “dulci și fără sâmburi”, așa cum sunt marketați la tarabă.

Dar ce este de fapt Dăbuleni? Wikipedia ne spune câte ceva despre zona în care se cultivă acești pepeni. Dar este oare posibil ca o singură zonă din România să alimenteze cu pepeni întreaga țară, întreaga vară? Bineînțeles că nu! Dar “Dăbuleni” este acum mai mult decât “Sahara României”, “Dăbuleni” este un brand, “Dăbuleni” semnifică fructul care nu vine din Iordania, nici din Grecia și nici din Turcia, “Dăbuleni” este brandul care vinde marfa, incercând să devină sinonim cu marfa gustoasă și de calitate. Cred că de fapt “Dăbuleni” vrea să însemne dulce de Romania.

Așa că nu te lăsa păcălit la tarabă de mesajul “pepeni de Dăbuleni” căci sunt șanse destul de mari să nu fie din zonă, ci poate de undeva de prin Dobrogea. Dar cumpără “lubenița” românească, îndrăznește să intri in piață și să lași fițele de hypermarket măcar pentru acest fruct. Lasă grecii și turcii să aducă roșiile, lasă sud-africanii să aducă perele, lasă iordanienii să aducă varza, dar sprijină pepenele de Romania.

Alte branduri de Romania încearcă să-și facă locul în lume. Unul foarte funny din primăvară a fost “căpșunile de Horezu”. Pentru necunoscători, Horezu este o zonă de munte în județul Vâlcea, renumită pentru ceramică, în special “cocoșul de Hurez”. În zona respectivă, fiind muntoasă (sub-carpatică), căpșunile care s-ar face ar fi coapte prin iulie, și nicidecum în mai când erau pe piață. Dar pentru novicele de București dă bine să asocieze căpșuna cu ceva de care poate a auzit deja. Oricum “marketerul” de la piață nici nu avea habar unde e Horezu, și cu atât mai puțin dacă marfa e autentică sau nu (l-am întrebat). Dar dacă dă bine la public, continuă și a doua zi. A doua zi a venit cu cireșele de Spania (că dacă știm cu toții de căpșuni, distanța până la cireșe nu e mare).

De multa vreme am o problema. Azi m-am hotarat sa o rezolv.

PROBLEMA: Nu inteleg de ce oare cand avem intalnire la ora 5:00 (de exemplu), se presupune ca trebuie sa vii la 5:20?

Motive de intarziere pentru constiinta proprie: Las’ ca sigur sigur si el intarzie, mai bine sa ajung si eu mai tarziu decat sa astept ca prostu’. Oricum am multa treaba (sa frec menta), mai castig 2-3 minute. Oricum el sta la birou, nu conteaza daca ajung la timp sau nu.
Justificari fata de partener: A fost aglomeratie! (parca nu ar fi in fiecare zi…) Am iesit tarziu din intalnirea anterioara!
Tips&Tricks: In nici un caz nu se da telefon pentru anuntarea intarzierii.

Ma rog… am socotit saptamana trecuta: am avut 18 intalniri, din care 3 au ajuns la timp, 9 au intarziat 15 minute si 5 au intarziat 30 de minute. Unul nu a venit. Din cei 14 care au intarziat, doar 5 au sunat sa anunte. Ati ghicit, cei care au intarziat putin sunt cei care au anuntat. Cel care nu a venit de loc a sunat peste doua ore. Din 18 intalniri doua erau interesul meu si 13 interesul lor (trei neutre). 11 la mine in birou, 4 “in deplasare” si 3 “pe teren neutru”. Acum adunati numerele si vedeti ce iese….

Azi dimineata trebuia sa vina un nene de la internet la mine acasa la ora 8 (vorbit cu el personal, ieri). La 8:10 ii dau telefon pe mobil. Zice “mai am 10 minute, e aglomerat” (fir-ar, pe strada asta e aglomerat in fiecare zi de 5 ani….). Zic “pai nu am vorbit ca la 8?” El: “pai am inteles (de unde draq??) ca oricum nu plecati de acasa pana la 8:30″. Eu, in gandul meu: “Pai ce relevanta are cand plec eu de acasa?????? daca am stabilit sa vii la 8…..”

Stiti care-i cel mai prost lucru? Acu v-o cateva zile m-am surprins plecand spre o intalnire, spunandu-mi “Las’ ca sigur intarzie si el, mai bine plec si eu mai tarziu.” Mi-am dat una peste ceafa, dar este periculos tare… se ia mai rau ca gripa porcina.

Cel mai tare a fost Carol I: ca a dat si el cu capul de treaba asta… a adus un tren de ceasuri din Germania si facea cadou cate un ceas fiecarui om care intarzia. Se pare ca pentru un termen scurt a reusit sa rezolve cate ceva, dar “geana” noastra e puternica si a razbit peste aceasta incercare.

REZOLVAREA: Cum ziceam, m-am hotarat – o sa ma apuc de o campanie activa, in care sa cooptez mai multe companii, contra intarziatului. Incep sa lucrez la ea si poate la anu’ facem ceva treaba impreuna.

Zilele astea sunt foarte interesata de “cumpararea” unui credit (nu e cazul sa veniti cu argumentele contra, stiu da’ n-am ce face). Tot osciland eu intre banci, vine si oferta de nerefuzat, de la Garanti Bank: 50% reducere la comisionul de acordare, zero taxe de analiza si alte cateva facilitati. Plus ca ma incadram sa iau cu vreo 9000 euro mai mult decat la orice alta banca.

Ma duc la Garanti Bank. O rog pe Dra  de la credite persoane fizice sa imi faca un scoring (a se retine cuvantul ca e important). Ii zic de venituri, de bonuri, de ce proprietati mai au numele meu pe ele, ca nu am rate etc. Ma incadrez la o suma cu cateva mii de euro mai mare decat cea pe care o doream de fapt.

Ma duc sa depun actele. Aici incepe exemplul perfect de customer care. Fata vorbea la telefon. Astept sa termine de vorbit in fata biroului. Termina, imi face semn sa intru, suna telefonul din geanta, imi face semn sa mai astept doar putin. Vorbeste cu cineva despre ce whiskey si ciocolata trebuie sa cumpere.

Dupa cateva minute, in sfarsit iau un loc in fata ei. Ii dau tot felul de documente, se uita peste ele si intre timp suna telefonul ei. Tot cel personal. De data asta este … Alex. Nu se cunosc, au un prieten comun, aranjeaza ca el sa vina la banca. Cu bun simt, fata ii spune ca nu va putea sa iasa imediat, pentru ca are “clientu’n fata.”

Termina de vorbit, da sa se ridice sa faca niste copii dupa actele mele. Suna telefonul fix. Ii tranteste actele sotului si ii explica unde e copiatorul. Ea trebuie sa ii spuna unei colege, fix atunci, situatia unor dosare (mai tarziu cand sunam eu pe fix ca sa aflu raspunsul meu, nu puteam sa dau de ea, pentru a avea niste clienti.)

Termina de vorbit, vine sotul cu actele si copiile, se apuca ea sa completeze cererea de credit. Vine … Alex, baga frumos capul, doar sa o salute. Jupp, imi tranteste hartia in fata: “completeaza tu” (da, eram prietene si ne tutuiam – deja stiam ca abia asteapta weekendul de 1 mai, ca targetele puse pe agentie sunt foarte grele si ca ei nu au cum sa il faca de vreme ce ofiterii de risc resping, pe motive de scoring, aproape toate creditele. Povestise, asa ca sa ma linisteasca, cum niste clienti fara alte rate si cu venituri substantiale, din companii gen Vodafone, nu primisera banii … muuuulte astfel de cazuri). Iau cererea, ma apuc sa completez. Ea lipseste ce lipseste, termina cu Alex si se intoarce la timp ca sa mai completeze doua campuri pe cerere.

Zambeste frumos, spune ca am terminat, ca dureaza de obicei 3-4 zile, posibil 5-6 pentru ca vine 1 mai. Si plec. Sotul intr-o directie, eu in alta pana suna telefonul:”Buna,  sunt de la banca, poti sa te intorci cu sotul tau?”. Uitase sa imi dea  cererea de credit sa o semnez.

Incepe asteptarea, dupa o saptamana si ceva, sun la banca. La inceput nu primeam legatura sau nu raspunde ca avea clienti. Nu e frumos sa vorbesti la telefon cand ai clientii in fata. Reusesc intr-un tarziu, imi spune ca nu are raspuns, ca a fost 1 mai. Azi aflu raspuns “Mda, sunteti respinsa pe motiv de scoring. O zi buna”. Acelasi scoring care arata ca pot lua cu vreo cateva mii mai mult decat doream.

Si acum imi dau seama de strategia pe care o aplica bancile. Sotul meu mai auzise si pe altii, la alte banci: multe banci sunt listate, deci sa spuna ca nu dau credite nu le face bine. Unele, intarzie raspunsul pana se satura clientul si renunta. Altele, cum e Garanti, refuza pe motiv de scoring.

Yey .. traiasca banca, fericit cine poate fara ea.

Proaspăt sosit în Bucureşti am purces cu elan să rezolv diverse treburi prin oraş. Plecarea a avut loc din zona Băneasa, vis-a-vis de sediul Antenei 1, 2, 3 şi câte or mai fi acolo.

Am căutat mai întâi în zonă un chioşc RATB de unde să cumpăr un bilet de autobuz. Fără succes. Am mers înapoi o staţie spre aeroportul Băneasa, în speranţa că voi găsi acolo un chioşc. Tot fără succes, dar cu peripeţii.

Şantier, mormane de pământ în stradă, împrăştiate de vânt ca nişte dune de nisip. Nici-o măsură de lucru care să ţină praful în loc. Un amic se minuna mai demult că găsea pământ în cadă, intrat prin fereastra de la baie.

În faţă la Antena 1, 2, 3 … n, trotuar inexistent, maşini claie peste grămadă şi un semn pe care scria cu carioca: “Rog nu parcaţi”.

Vis-a-vis de intrarea în aeroport o coteneaţă – Informaţii RATB. Ajung în faţa uşii încuiate şi observ neputincios o foaie cu textul: “Angajăm vânzător”, evidenţiind agilitatea luptei în vederea descurajării speculei taxime-triste de pe lângă aeroporturi.

Mă abordează o doamnă:
- “Unde-i staţia lui 205?”
- “Nu ştiu, doamnă, eu caut să cumpăr un bilet de vreo 30 min.”
- “Ah, păi vă dau eu.”

N-a vrut bani pe el. Românii sunt uniţi.

Conversând cu doamna pe drumul spre staţie, am realizat de fapt ce se întâmplă. Edilii vor să elimine pietonii. Are sens:

• Înlocuirea trotuarelor cu şanţuri care fac parte din şantiere
• Ocuparea celorlalte cu autoturisme care nu-şi găsesc locul în parcările inexistente
• Praf omniprezent, din care te salvează doar o capsulă de tip autoturism
• Încurajarea traficului prin oraş prin neoptimizarea arterelor de centură
• Desfiinţarea chioşcurilor unde se vând bilete pentru autobuze

Q.E.D.

Am venit în ţară de Paşte, pentru câteva zile. Unele lucruri mi-au plăcut, altele nu. M-am gândit să le trec în revistă în vreo 3 posturi ca să stea aici la murat.

M-am întors cu Wizzair. Cineva zicea într-un comentariu la postul în care descriam experienţa de la zborul dus, că “Ei…nu e chiar aşa. Lume necivilizata exista peste tot in lume si cei care calătoresc cu avionul nu sunt toţi neapărat romani”. Normal. Dar când din 100 şi puţini de pasageri, doar pe vreo 2-3 îi auzi discutând în franceză, în timp ce toată lumea vorbeşte, nu zici că e un avion plin de belgieni, nu?

În plus, am simţit încă de la intrarea în aeronavă un miros familiar, de autobuz bucureştean în miez de vară. Iz de transpiraţie mai simţi, desigur, şi-n alte părţi, că tot oameni suntem toţi, dar mă refer la mirosul acela stătut, de damf de praz din adâncul gâtului, tipic pe liniile RATB.

Ceva special se întâmpla în acel zbor. Un domn cu tricou mulat, 3 lanţuri de culori diferite la gât şi ţâţe atârnând pe burtă, îmbibat de vin roşu la sticle mici, flirta cu o duduie drăguţă, cu ochii mari verzi tip Şatra şi sâni împinşi sub bărbie tip Pamela, strigând unul la celălalt peste 3 rânduri de scaune. “Şi tu ce lucrezi?” “Daaaa’ ce vrei să ştii tu ce lucrez eu? Ia ghici ce lucrez eu!” … “Hahaha .. i-auzi bah, hehe … încă 2 sticle de vin roşu, te rog”.

Nu ştiu cum s-a terminat povestea lor, dar nu-mi rămâne decât să sper că duduia a fost condusă acasă de un Q7 alb cu scaune bej, care nu-mi rămâne decât să sper că-l aştepta pe domnul.

La aterizare, încă un indiciu că sunt mulţi români în jur şi că am intrat în ţara unde regulile sunt pentru fraieri. Nici nu apucă bine trenul de aterizare să atingă pista, şi clinchetul centurilor desfăcute străbate incinta. Îl urmează la scurt timp “cântecelul” Nokia, toate sfidând semnul încă aprins deasupra scăfârliilor.

Ţin să menţionez că stewardezele au fost foarte amabile şi zâmbitoare pe toată durată zborului.

Am reusit sa obtin ‘pe surse’ mult asteptatul plan ce va scoate Romania din criza economica. Ca sa nu prelungesc suspansul… iata-L:

1. Se introduce TVA-ul pe salarii, taxe, impozite si pe TVA.

2. Se introduce impozitul forfetar la IMM-uri. In cazul in care impozitul pe venit sau cel pe profit sunt sub 545 RON/luna se va plati aceasta suma (+TVA).

3. Se introduce TVA-ul forfetar. Fiecare firma va plati lunar la stat TVA minim 2.000 RON +TVA. Daca TVA-ul de plata calculat contabil depaseste aceasta suma, se va plati TVA-ul calculat+2.000 RON+TVA.

4. Fiecare IMM va trebui sa aiba minim 3 angajati. Daca nu are 3 angajati va plati oricum taxe pe salarii ca pentru 3.

5. Se plafoneaza salariul maxim in firmele private, la nivelul salariului presedintelui. Orice suma care depaseste acest nivel se taxeaza cu 90%+TVA

6. Se introduce suma minima totala anuala de plata catre stat. Aceasta se calculeaza prin impartirea bugetului de stat la numarul total de salariati din Romania-numarul de salariati la stat. Valoarea care rezulta se inmulteste cu numarul de salariati al firmei (dar nu mai putin de 3). Suma minima de plata se recalculeaza trimestrial in functie de incasarile reale. Eventualele diferente in favoarea contribuabilului nu se returneaza.

7. Taxele si impozitele se vor plati in avans, pe tot anul. Orice firma care exista pe 1 ianuarie va plati taxe pana pe 31.12, indiferent daca va mai exista sau nu pe 31.12. Intreruperea activitatii, falimentul, dizolvarea, decesul, starea de urgenta nu vor fi luate in considerare ca scuze pentru eludarea acestei obligatii.

8. Administratorii, rudele acestora, vecinii, prietenii si cei care au domiciliul pe o raza de 5 km in jurul sediului social al firmei sunt solidari cu firma la plata darilor catre stat.

9. Se limiteaza consumul de benzina decontabil la maxim 350l/masina, ca si la bugetari. Nota: sa nu uit sa scot asta ca afla lumea cata benzina putem deconta noi si iese cu scandal.

9. Se scutesc de la plata taxelor si impozitelor firmele care lucreaza cu statul, cu conditia ca lucrarile efectuate de acestea sa fi fost atribuite prin negociere directa, licitatie cu un singur participant sau extindere de contract existent.

10. La inchiderea unei firme private se introduce taxa de gaura in bugetul pe anul urmator. Aceasta va avea un cuantum fix, egal cu taxa minima totala anuala pe care firma ar fi platit-o in anul urmator.

Contactat de surse neautorizate si neprecizate, un reprezentant necunoscut al guvernului a afirmat: “Prin aceste masuri anticriza guvernul spera sa insanatoseasca economia romaneasca, scapand-o de firmele slab performante si de intreprinzatori”.