Feed on
Posts
Comments

IMG_3187 Pentru ca a venit vara si pentru ca ne-am propus sa iesim mai mult si sa vedem si noi locuri noi … lume relaxata si frumoasa … am fost luni seara la ceainaria “La Metoc”. E mult spus terasa, putin spus ceainarie … este de fapt o casa foarte veche care are o gradina minunata plina de verdeata unde se ascund bine spre foarte bine niste mese, putine la numar.

Se pare ca aceast loc este numai pentru cunoscatori, pentru ca o gasim destul de greu in zona Armeneasca, in primul rand pentru ca nu are nici un semn si poarta minuscula este ascunsa intr-un gard de verdeata imens care nu stii daca te duce spre o casa parasita (ca multe dintre casele din jur), sau spre acea oaza de liniste si zen numita La Metoc. Minunat este ca seara aprind lumanarele pe care le pun in gradina si se vede foarte fain.

Am gasit o masuta cu 2 scaune (4 max) si ne-am asezat. Acolo toata lumea vorbea in soapta … se auzeau numai pescarusii si insectele. Si culmea, lumea stia de terasa … numai noi eram incepatori.IMG_3186

Ne-a venit meniul … 🙂 funny, o parte a lui era scris pe post-it-uri aka prajiturile (BUNE) si gemurile. Daca la Infinitea am mancat dulceata aici am mers pe prajituri de casa: cu cafea si cu nuca si miere. Cea cu nuca si miere mi-a placut mai mult, surprinzator.

Meniul mai divers decat m-am asteptat, mai ales pentru locatie: de la ceaiuri-reci sau fierbinti (de mii de feluri) pana la saratele si alte varietati. Dubios este ca se plateste extra zaharul brun sau mierea 🙂 putin dar se plateste.

IMG_3192Eu nu pot spune ca sunt o mare fana a ceaiului … El este. Insa trebuie sa recunosc ca nu am plecat nebauta … eu am baut un Wild Cherry Ice Tea si el un Apple Strudel Pistachio. Bune, au mers la fix. Ne-au adus lampi cu ulei … romantic.

Am vorbit, am ras … am glumit despre cum ne-am imaginat noi ca s-a deschis aceasta terasa (care se pare ca este deschisa doar vara, doar cand este frumos – de cativa ani incoace).

Varianta mea a fost ca a murit Bunica la 100 de ani … au dat o mana de var prin casa si i-au luat vesela si gradina si au improvizat o Ceainarie. Experienta definitorie care mi-a sustinut povestea a fost cand am intrat in casa: mirosea a vechi, ca la bunica – bunica baroneasa care are o casa gigantica si o gradina la fel in centrul orasului. Baia in stil “antic” … iar chiuveta pe hol (unde se prepara si ceaiurile) in lighean si cu un butoias de apa. Fain … “going back to basics” style.

Am plecat cand am terminat si mi se facuse un pic frig. Dar mi-a placut tare. M-as mai intoarce cu o prietena la o poveste despre viata.

Be Sociable, Share!

Comments are closed.