Feed on
Posts
Comments

Stupoare cu salvari

Unul din lucrurile “sfinte” in naivitatea mea era datul la o parte din fata salvarii cu girofar. Pai nu? Este un pacient grav bolnav acolo – ai putea fi tu – care daca ajunge in timp util la spital poate scapa, iar daca tu ca un nesimtit nu te dai la o parte, bolnavul risca sa nu ajunga in tip util. Si deci, cum vad o salvare ma dau la o parte avand un sentiment de utilitate.

Fara sa generalizez, aflu saptamana trecuta de la un vecin sofer de ambulanta ca directorul spitalului Grivita a facut cumva ca spitalul sa aiba salvarea proprie. Frumos – inca niste oameni salvati, zic. Dar nu, nicidecum. Singurul (unic, exclusiv) obiectiv al acestei masini este sa-l duca si aduca pe director (de) acasa. Adica, zice omul: eu stau in afara Bucurestiului, fac 50 de minute pana la servici, de ce sa pierd vremea pe strazi in trafic. Mai bine sa am ambulanta cu girofar, sa trec printre toti fraierii care stau la coada pe strazi si fac doar 10 minute pana la spital.

Si nu vreau sa mai aud ca “saracii doctori, cum sa te opereze ei dupa ce a stat 50 de minute in trafic…” ca si casierul de la banca sta in trafic si apoi iti numara banii, si invatatorul sta in trafic si apoi iti educa copiii, si tu stai in trafic, si eu stau in trafic.

Si ma dau la o parte ca un fraier cand trece o slavare, gandindu-ma ca am mai ajutat la salvarea unui om. Ce iluzie – era directorul spitalului Grivita, trecand spre casa.

Be Sociable, Share!

Comments are closed.