Feed on
Posts
Comments

Cel mai greu drum

Vineri am fost plecat pana la Constanta, la un workshop de criminalitate informatica. La intoarcere am avut parte de unul din cele mai grele drumuri pe care le-am facut vreodata. La dus totul a fost relativ in regula, adica batea un vant de abia se tinea masina pe sosea si din loc in loc fulguia sau ploua, insa la intoarcere natura s-a dezlantuit. Autostrada A2 a fost inchisa intre 16 si 20:45 intre Fetesti si Drajna datorita unui accident in lant petrecut in momentul in care masinile au intrat intr-un nor de viscol. Eu am plecat din Constanta pe la 9 seara, astfel incat drumul era deschis. Cum am trecut de Fetesti mi-am zis: “ce parfum de drum, oare de ce naiba l-au inchis astia mai devreme?” … Dupa vreo doi kilometri insa am inceput sa gandesc pe dos: “de ce naiba au dat astia drumul la circulatie?!”. Pe o portiune de vreo 40 de kilometri batea viscolul care acoperise bucati din autostrada. Zapada pe margine avea cred ca aproape un metru, viscolita. Urme de masini nu prea se mai vedeau. Nici o masina in spate, nici o masina in fata. Din cand in cad cate o masina pe contrasens, probabil si de dezapezire pentru ca erau cu girofaruri galbene. Viscolul batea dintr-o parte si acoperea doar cateva zeci de metri. Dupa care era liniste: fara zapada, parca si fara vant. Ca atunci cand esti la capatul ploii: hop un pas la stanga, esti in ploaie, hop unul la dreapta, ai iesit la soare. Echiparea de iarna? Da, aveam geaca la mine. Roti? Nu. All seasons. Frana? Da. Folosita? Ntzzz. N-am piscat tot drumul frana, mi-era frica ca daca opresc in zonele viscolite nu mai scot masina de acolo. Sanie cu zurgalai!

La un moment dat am coborat din masina intr-o parcare. Facusem mai mult de jumate de autostrada. Termometrul masinii arata zero grade. Cald zic. Afara insa nu am rezistat decat 10 secunde cu geaca pe mine, frigul mi-a intrat instant in oase. Tot vantul ala dadea o impresie de mult mai mult frig. Nasol.

Clasific experienta asta pe unul din primele locuri ca experienta de condus. In acelasi top mai intra si:

– drumul Rm. Valcea – Pitesti plin de ceata pe mai mult de jumatate din traseu, acum 2 ani cand ma intorceam de la un botez de la Valcea. Nimeni pe strada la ora 3 cand am plecat eu si o ceata alba atat de deasa incat “sa o tai cu cutitul” este putin spus. Nu vedeam absolut nimic in fata, drumul chiar daca era trasat nu se putea vedea din masina. Atat de nasol incat l-am dat jos pe frate-miu care a mers in fata masinii o bucata de drum ca sa nu o iau pe aratura.

– drumul Comarnic – Ploiesti facut pe la 9 seara acum vreo 4 ani, tot pe o ceata atat de deasa de nu am vazut nici o intersectie prin care am trecut pana la Ploiesti (2 de la Campina, Baicoi etc). Insa aici era mega trafic, aveam masini in fata, in spate, jmecheri care dadeau flash-uri si ajungeau in fruntea coloanei si brusc se opreau pentru ca nu erau pregatiti sa infrunte singuri ceata si pana la urma faceau loc Daciei cu faruri galbene sa fie “capitanul nostru”.

– drumul Bistrita Nasaud – Cluj facut acum vreo 7 ani, pe o zapada deja depusa pe drum si ninsoare puternica cu fulgi mari. Prima data pe drumul respectiv, imi si imaginam ca nordul tarii este un fel de polul nord de m-a prins pe mine zapada. Lanturi nu, cauciucuri nu (pe atunci nici nu stiam ca exista cauciucuri de iarna), incepator da.

Be Sociable, Share!

Comments are closed.