Lost and found
September 11th, 2007 by paul
Eroul povestirii de azi este anonim. Îi vom spune Nilă şi vom scrie puţin despre o întâmplare neobişnuită din setul de întâmplări obişnuite care i se întâmplă lui Nilă de obicei.
Nilă stă momentan în Stockholm, şi se confruntă adeseori cu situaţii pe care îi place să le compare cu situaţii similare din ţara lui de baştină, România. Weekendul trecut a fost la cumpărături departe de casa unde locuieşte, mai precis la 1:11 ore distanţă, aşa cum afirmă siteul celor care operează reţeaua de mijloace de transport în comun din Stockholm. Până acolo trebuie îmbinate 3 mijloace de transport: un metrou, un tren şi un autobuz. Nilă a observat că într-adevar drumul a durat fix cât pretindea siteul, inclusiv aşteptarea legăturilor. Oricum, nu-l mai miră demult astfel de lucruri pe Nilă. El aşteaptă întoarcerea în ţară, unde nici metroul care nu trebuie să înfrunte traficul din Bucureşti nu respectă nici-un program. Nilă simte aventura la orizont.
Revenind la poveste, Nilă şi-a cumparat geacă, a băgat geaca în sac, alături de celelalte cumpărături şi a plecat spre casă, începând refacerea traseului de fix 1:11 ore până acasă. În autobuz, Nilă a umblat distrat prin sac, ca apoi să descopere în tren că nu mai avea geaca. A coborât la următoarea staţie, unde s-a poziţionat în aşteptarea autobuzului cu pricina, sperând să recupereze pierderea. Nilă nu era prea optimist. De fapt nu era optimist deloc. După câteva minute sosi un autobuz care aducea un pic cu autobuzul în care Nilă spera că-şi va găsi geaca sălăşluind. Dar geaca nu era pe scaun. Nilă se duse la şofer şi-l întrebă cât durează un tur complet de staţii, ca să ştie cam cât mai are de aşteptat până îşi ia complet adio de la geacă. Apoi avu inspiraţia să-i spună soferului motivul pentru care-l întreba asta. Şoferul cu un zâmbet compătimitor scoase geaca de sub măsuţă, întrebând: “a jacket like this?”.
În drum spre casă, Nilă încerca să calculeze probabilitatea ca după ce-şi va fi uitat o geacă nouă, care se poate strânge cât să încapă într-un buzunar de la altă haină, în autobuzul 311, să o fi găsit la şofer, dupa ce acesta ar fi parcurs o dată tot traseul. Oricum ar fi făcut, tot 0 ii dădea. În română lost and found se traduce lost and found and taken. O fi din cauza asta?
Related posts:
- Cel mai greu drum Vineri am fost plecat pana la Constanta, la un workshop...
- Rromii/Romanii din Italia Nu vreau sa comentez pe marginea scandalului mediatic in care...
- Visand la o capitala cu adevarat europeana Ieri am fost putin plecat din oras si a trebuit...
- Bad timing sau strategie de marketing? Acum vreo doi ani de zile ma uitam dupa un...
- Cardul de debit vs cardul preplatit Posta Romana a lansat primul card preplatit din Romania. Am...
Pentru Nila cel cu caciulitza pe a (pe care eu nu o pot reproduce): exista o explicatie!
Geaca ta nu merita luata! Pai daca incape intr-un buzunar e clar ca nu stie sa faca prea multe. Pot pune pariu ca daca-ti uitai geaca de piele luata de la turci (my friend) atunci aveam o alta poveste, cu un nou personaj care nu mai facea o tura cu autobuzu’.
Oare in autobuzu’ ala mirosea a transpiratie? Oare era inghesuiala si lumea statea pe scara? Oare trecea prin Vitan dinspre Gara de Nord si era plini de “baietzasi” cu fetze dubioase? Nu, ca asta este Bucurestiul, capitala europeana cu drumurile in reconstructie.
Si mie mi s-a intamplat sa-mi uit cardul bancar pe la casele magazinelor, dar de fiecare data m-a strigat domnisoara de la casa: “domnu’, domnu’, v-ati uitat cardu’!”. Daca eram in autobuz, “uitat” se facea instant din portofel.
Ce-i drept, geaca lui Nilă nu prea ştie decât să stea pe Nilă şi să cadă ocazional din sac.
Dar Nila care pretinde a fi din Romania, mai precis Bucuresti, cum dupa atata timp nu si-a format reflexul de a nu umbla in sac dupa nimic atunci cand e in autobuz, de a se face ca ploua cand ii suna telefonul in autobuz, doar ca sa nu-l scoata si sa nu-l bata tiganii sa i-l ia si de a nu-si numara banii in astfel de locuri? Oare Nila e plecat de prea mult timp si si-a uitat obiceiurile de buna practica?
Dupa cate imi dau seama, geaca asta pare ca stie sa faca cam tot ce se poate cere de la o geaca, asadar ar merita cu prisosinta sa fie luata, cu conditia sa cada dintr-un sac aflat in interiorul granitelor Romaniei.
Povestea ta, Paul, ne face sa ne aducem aminte ca nu reparatiile de infrastructura, spectacole in aer liber cu trupe celebre sau fantani multicolore in centrul unui oras sufocat de trafic ne aduc in mijlocul civilizatiei, ci lucrurile marunte, de bun simt “civic” care lipsesc de prea mult timp la noi incat te intrebi daca vor mai (re)apare vreodata.
Asadar, atata timp cat “lost and found but taken” este practic un motto, un stil de viata pentru prea multi concetateni, ii urez domnului Paul sa nu se grabeasca sa prinda cursa dinspre Stockholm spre Bucuresti.
Nila, ma frend, ramai acolo unde esti, cu precizarea ca nu va dura – romanasii si romanesii nostri au inceput sa imigreze, inundand Europa cu un val de crime, talharii si furturi demne de urmasii tarati ai infractorilor de la Roma.
Pe cat punem pariu ca putem spurca toata planeta ?
Nu e neaparat asa cum spui tu. Depinde ce fel de oameni iti gasesc lucrurile pierdute de tine. De pilda, eu mi-am pierdut portofelul la CinemaPro (acte, vreo 2 mil bani). Nu shtiam ca acolo l-am pierdut. Ei au sunat la Medicover (pt ca aveam cardul acolo), cei de la medicover m-au sunat pe mine si asa mi-am recuperat portofelul cu tot ce avea in el cand l-am pierdut. Am avut nitel noroc, ce-i drept …
@gg: Ai dreptate, mi-am pierdut din agilitate, desi nu sunt decat de vreo 2 luni aici
@MCA: Bine zis, simtul civic lipseste cu desavarsire. Telul romanului este “sa-mi fie mie bine”.
@Costel: Cam asa pare a fi. Pana pe aici nu prea au ajuns, din fericire, rromanasii. Inca. Spun inca pentru singurele cuvinte legate de romana pe care le-am auzit intamplator in public au fost: “O coroana, taxa mica”, spuse de o doamna oachesa cu mana intinsa in metrou si “Da, da, de la Romania” spuse de un domn oaches care inainta tot prin metrou, tot cu mana intinsa, ajutat de o carja, catre cineva care-l intreba ceva in suedeza.
@Jiji: E adevarat, nu toti sunt hoti si de asemenea loaze si jeguri sunt peste tot. Eram cu cineva in Romania care si-a uitat o borseta cu bani si acte in toaleta dintr-o benzinarie pe drumul dinspre mare spre Bucuresti si a gasit-o dupa 30 min la vanzatoare. De asemenea, acum 1 an mi-am pierdut portofelul pe langa foisorul de foc (s-ar zice ca sunt cam distrat
) si l-a gasit cineva golit de cei 700000 din el, dar in rest intreg, pe un pervaz la o casa. Hot cu bun simt.
Pe cealalta parte, acum 2 saptamani am asistat la un jaf operat la supermarketul din cartier de 2 mascati cu cutite, pentru ca se baga in vena si aici si e nevoie de malai.
Bucuresti. Un business center. Birouri. Oameni cu camasi si cravate. Ora pranzului. Alexandra iese la masa la bistroul din cladire. Dupa masa isi uita telefonul pe masa unde a mancat. Isi da seama peste cateva minute si se intoarce dupa el. Telefonul nu mai este (esti inca in Romania). Nu era un model nou, nu avea ecran color si nici mp3. Personalul bistroului da din umeri. La fel si personajele care mai erau pe acolo, luand masa. Telefonul este deja dat disparut. Bineinteles irecuperabil.
S-a intamplat acum doua zile. Ma gandesc ca decat sa arunc la gunoi vechiul meu Nokia 5110 poate ar fi mai convenabil sa-l dau “furat”. Cum? Il las intr-o doara pe o masa la bistro si dispare subit. In felul asta eu ma descotorosesc de el (ca il tin degeaba in sertar acasa) si ala care-l ia o sa se bucure enorm ca nu a venit degeaba la servici pe ziua respectiva, a produs si el ceva.
Ce o fi in capul alora care isi insusesc bunul altuia? Degeaba muncim in cladiri civilizate, ca la romanul de acolo nu a ajuns inca civilizatia. Sa ia el tot!! Tot!