Cumparatorii incep sa se plictiseasca de comertul on-line
June 19th, 2007 by Black
Hotnews citeaza un articol din International Herald Tribune spunand ca unora incepe sa le lipseasca interactiunea cu vanzatorul si pentru ca “it involves a computer, feels like work”.
Poate la ei, ca la noi interactiunea cu vanzatorul in cele mai multe cazuri este o experienta neplacuta. Pe langa sictirul cu care esti tratat, iti dai seama ca nu au nici un interes sa te serveasca “a la carte”. Un exemplu de sictir si dezinteresare totala mi s-a intamplat aseara in magazinul Titan. Ma duc cu balena de nevasta-mea sa-si ia pantaloni. Incearca o pereche. Mici. Cere un numar mai mare: nu avem. Intreb alta vanzatoare: aveti marimea urmatoare? Ea: daaa, avem. Si-mi da un 44. Cei pe care ii aveam eu in mana erau 38. Shish zic, nu e cam mare diferenta? Asta e, doar pe astia ii avem. Plictisita.
Ma duc sa verific cu ochii mei care e treaba. Bineinteles ca aveau marimea 40. I-am cumparat cu toate ca nu meritau. Daca nu vor sa-i vanda e problema lor. Degeaba le-am facut observatie, abia asteptau sa plece acasa (era in jur de ora 9 seara si magazinul se inchidea).
Tot de acelasi sictir beneficiezi la majoritatea teraselor din Bucuresti unde se vede clar o stare de nervozitate pe fata chelnerilor si ospatarilor, care se feresc de tine si sint enervati cand ii ginesti si-i chemi. Nu am vazut treaba asta la Brasov de pilda, unde esti tratat mult mai aproape ca un client.
Related posts:
- Comertul online – 1% din retailul local ? Noul cotidian Business Standard anunta intr-un articol ca deja comertul...
- Romania libera a priceput cum vine treaba cu comertul electronic Romania Libera scrie astazi un articol cu titlul “Plata online...
- Povesti din comertul (electronic si nu numai) romanesc Capitolul 1 – goana dupa plasma Saptamana trecuta am hotarat...
- Cum am renuntat la ‘garantia’ HP/Romsoft Ieri la birou mi s-a stins laptopul in timp ce...
- Fetele marinarului Astazi am vazut un episod din Fetele Marinarului pe Antena...
Sictir comercial nu am mai vazut de mult, dar ma deranjeaza alta chestie – nu poti sa intri nicaieri, sau macar sa treci pe langa o taraba aruncand priviri piezise fara sa sara unu sau un a pe tine sa te intrebe ce doresc muschii tai. Asta e amabilitate? Eu sunt un tractorist sfios. Daca intr-adevar ma intereseaza ceva si continui sa ma uit la produse, voi fi fixat cu privirea 5 sau 10 minute (cat rezist inainte de a iesi din magazin daca nu vine altcineva care sa fie luat la rost si monitorizat). Si sunt lucruri la care chiar trebuie sa casti ochii, nu poti sa iei primul shtift de pe raft. Uneori indiciiile unei calitati proaste pot fi mici imperfectiuni de finisare, pe care nu poti sa le observi daca esti frecat la cap.