Generatia fara locuinte
March 20th, 2007 by Black
Astazi ma interesam de pretul unor apartamente in Sectorul 3, zona Camil Ressu, in eventualitatea unei achizitii. Am aflat de un apartament chiar in blocul vecin, doua camere, decomandat, etaj 7 din 8. Asa ca am sunat la numarul din anunt. Era agentie (bineinteles). Apartamentul fara imbunatatiri, doar usa metalica, apometre, repartitoare si loc de parcare. Pretul: surpriza maxima, 90000 de euro. Wow! Pentru 55 mp. Tare. Motivatia agentiei: e bloc nou domle (‘85), se cauta astea acum.
Si m-am enervat. Pentru ca in ultimii ani pretul apartamentelor a sarit disproportionat de mult fata de nivelul de trai sau salarii. Daca in 2002 un apartament de 3 camere era 14-16000 euro/usd, in 2003 la sfarsit era 23000 euro/usd, acum preturile deja nu mai incap in inchipuirea unui om normal. Omul normal il pot defini ca avand intre 25 si 35 de ani (barbat sau femeie) si un salariu mediu de 500-800 euro.
Mi se pare imposibil astazi sa-ti mai iei un apartament. Sau daca nu imposibil, atunci sclavie pe 20-30 de ani. Ca pe 10 ani nu mai este o optiune. Plata unei rate mai mari de 400 de euro poate fi dusa destul de greu in spate de o singura persoana. Ar da mai bine in calcule doua persoane, dar astazi nici casatoriile nu mai dureaza atat.
Iar imprumuturile pe 30 de ani, mai nou aparute, cred ca sint de pe alta planeta. Sa termini un credit la 60 de ani! Doar un credit.
Singurul motiv pe care-l vad ca cineva sa se comita la un asemenea efort cred ca este doar pretul ridicat al chiriilor. O garsoniera la 250 de euro e parfum, se da ca painea calda si e considerata chilipir. Normal ca mai bine platesti 30 de ani la o banca decat 30 de ani pentru o inchiriere.
Sau poate gresesc eu aici. Poate asa e normal, sa te zbati o viata pentru o cutie de max. 100 mp. Nu vreau sa aduc in discutie si preturile apartamentelor din blocurile noi care se vor construi. Peste tot pe unde vezi reclame, fie apar preturi anormal de mici (32722 de euro pentru o garsoniera!), fie extrem de mari (140.000 – apartament de 3 camere). Nu am vazut nicaieri un pret de 70000 de euro. Preturile pietei sint evitate. Sint periculoase. Sau nu exista.
Dezgustat! Sintem o generatie dusa. Asteptam mostenirile. Ca tot am auzit ca in 2050 vom fi doar 15 milioane pe teritoriul de azi. Dar atunci probabil ca vom lasa mostenire.
Deviez. Pa!
Related posts:
- 2 camere de la 300euro/luna, fara avans! Ce ziceti de oferta asta? Eu am inteles ca pot...
- Electorala fara apa calda De doua zile nu am apa calda. De doua zile...
- Comertul online – 1% din retailul local ? Noul cotidian Business Standard anunta intr-un articol ca deja comertul...
- Cu sau fara bici in serviciile Romanesti Hehe, m-am prins cum functioneaza treaba cu calitatea serviciilor si...
- Cifra de afaceri a Romaniei (Romania turnover) De pe blogul lui Lucian Sarbu aflu ca cifra de...
Sunt total de acord cu ce a spus Black, eu studiez piata imobiliara de aproape 2 ani … preturile au crescut exponential,
acum, speriat de cresterile acestea de preturi, am ales sa-mi achizitionez un apartament nou (va fi gata intr-un an de zile) pentru care voi munci 35 de ani de acum incolo
Sper sa merite sa-mi irosesc 35 de ani pentru un apartament cu 2 camere. Oare cine cumpara aceste apartamente cu cash?
Incep prin a face o scurta paranteza, zic eu, abosolut necesara firului epic ce voi incerca sa-l sparg in 4, cu toporul.
Chiar zilele trecute treceam in revista rudele dupa a caror moarte viata mea ar deveni sensibil mai buna. Nu am exclus nici parintii, nici fratii, nici chiar rudele de grad 5, vadit convins ca mi se poate intampla si mie, cum se intample in filme, sa mi se lase o mostenire fabuloasa, sau daca nu macar frumusica, din partea unui nenea sau unei tanti, de care nu am auzit in viata mea dar care aparent, mi-a fost ruda.
Am ajuns la concluzia bizara ca voi mai avea ceva de asteptat pana cand, din mila domnului sau unui branci binevoitor, vreo ruda ghinionista isi va gasi sfarsitul in patul de acasa sau intre liniile de tren.
Revenind la oile noastre, personal mi-am luat de mult gandul de la o casa, incercand in acest spirit sa-mi educ mintea si trupul cu o viata nomada, mereu pe fuga, mereu gata de a parasi cuibul in cautarea altuia. Deja imi imaginez “climaxul” existentei mele, intr-un cort extrem de scump, intr-o zona extrem de frumoasa si la fel de extrem de prost pazita, mancand cartofi intregi pe care ii gatesc in tomberoane de gunoi decupate si purtand manusi de iarna indiferent de anotimp. Intrevad chiar si un extrem de scump mp3 player, poate si o motocicleta mai hoatza. Dar conceptul “casa” parca nu face parte din vocabularul pe care in mod uzual, generatiile trecute, il foloseau.
Vorba stimabilului, cu un salariu “mediu” de 500-800E, cine este indeajuns de instabil psihic incat sa o comita pe 30 de ani?
Si atunci revin.
Care-mi esti o ruda indeajuns de senila, plictisita de viata, cu casa proprie si testament favorabil? Cu dragoste te ajut la vasle.
Mai e o solutie: casatoria
Poate nu tin bine minte, dar parca am invatat in facultate, ca pretul este rezultatul “intalnirii” dintre cerere si oferta. Asta inseamna ca, atat timp cat cineva (vanzatorii de proprietati imobiliare) solicita un pret, exista si suficienti potentiali cumparatori care ar accepta acest pret.
Sa traiasca creditul imobiliar/ipotecar si sa fie sanatos, ca 80% din tranzactii se fac fara credit.
Iar de aici, nu pot sa deduc decat faptul ca exista destul de multi oameni care isi permit sa achizitioneze la aceste preturi fara a se indatora la institutii bancare.
Si de aici intrebarea: de unde are romanu’ bani cash? Ca dupa calculele mele de mai sus o rata e greu de dus, ce sa mai zic de un bulk de 80.000 de euro. Coruptie, furt, capsunile din Spania, loterie? Salariul nu este inclus.
Mosteniri, mosteniri, mosteniri…
Mai mor bunici, matusi… In general cam asa se ajunge sa ai un apartament proprietate personala.
Oricum piata din Romania este obsedata cu proprietatea personala. Chestie care mi se pare un pic ciudata, in contextul in care in Vest se traieste foarte bine cu chirie.
La noi se intampla de obicei asa: moare bunica, lasa un apartament de cca 60-75k Euro, nepotii ori se muta in el si iau un credit sa-l renoveze, ori il vand si pun banii drept avans la unul nou, sau chiar la o casa noua.
Ca din banii proprii, mai putin…
Cum speranta de viata in Romania este de circa 72-75 de ani, generatia care a beneficiat de primele apartamente comuniste facute in anii ‘65 a inceput sa moara. Iaca si de unde vine mare parte din bani.